Afişez elemetele după tag: Dragasani

Crama Avincis recuperează și reinventează un soi prețios creat la Stațiunea de Cercetare Drăgășani în urmă cu mai multe decenii. La puține luni de la lansarea pe piață, vinul Alutus este prezentat întâia oară împătimiților din CDViN.

Degustare Avincis în prezentarea domnului Valeriu Stoica. Eveniment sold out. Locurile ocupate în 14 minute. Am adus și scaune din garaj pentru confortul oenofililor prezenți în odăile bunicii. O seară memorabilă, în care a fost lansat primul spumant al casei drăgășenene. Ne-am mai delectat cu cu două cuvée-uri, cu un rosé, cu Pinot Noir și Negru de Drăgășani. Pe muzica versurilor de Baudelaire, Ion Pillat, Radu Gyr, Nicolae Labiș, Omar Khayyam, Ștefan Augustin Doinaș, recitate de unul dintre cei mai prestigioși podgoreni ai României.

În ultimii opt ani, pentru entuziaștii degustători neautorizați din dormitorul bunicii, celebrarea Rusaliilor s-a confundat cu ziua Cramei Avincis. Și cum, pentru părinții unora dintre noi, sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh a însemnat, în urmă cu exact 68 de ani, începutul unei prelungi suferințe, cea a deportării în Bărăgan, ne dăm seama acum, după aproape șaptezeci de ani, că acestea, România anului 2019 și Dobrușa anului 2019, ar putea fi cele mai bune dintre lumile posibile.

Prima noastră ieșire la Drăgășani de anul acesta s-a consumat de Rusalii, la Ziua Cramei Avincis. Unii dintre noi - și am fost 13 – veneau după o degustare în club și după un city break belgrădean provocat de un festival sârbesc de Tămâioase. Poate de aceea a fost cu atât mai plăcut să încheiem suava noastră vacanță de Rusalii în paradisul cu vii și trandafiri la capăt de rând și vilă pe nume Dobrușa.

Dacă dai căutare după cuvântul cheie „bauer” pe cele două site-uri ale clubului, dar și pe blogul Pivnicer, care conțin aproape o mie de articole publicate din 2009 încoace, vei găsi 83 de rezultate, având în total 153.500 de vizualizări. Ele reprezintă tot atâtea scrieri dedicate oenologului cramelor Prince Știrbey și Bauer, dar și vinurilor sale, de-a lungul ultimilor nouă ani de activitate oenofilă a membrilor fondatori ai CDViN. Lor li se adaugă acum cronica unui eveniment special, petrecut în dormitorul bunicii, care a avut legătură cu șase vinuri purtând semnătura unuia dintre cei mai buni vinificatori din țară, dar și cu specialitățile gătite de o expertă thailandeză.

Odăile bunicii s-au transformat, pentru a treia oară, în amfiteatru,  iar degustătorii neautorizați au devenit, pentru o seară, cursanți. Meritul pentru această metamorfoză îl are unul dintre marii prieteni ai clubului, care, preț de câteva ore, a recitat poezii, a prezentat cărți  și  susținut o captivantă pledoarie pentru vin.

Poate știți, poate nu știți, dar eu am devenit colecționar. De aproape un sfert de veac, de pe când am învățat să îmblânzesc un computer, colecționez fișiere păstrate în foldere. Adică pagini și fotografii și filme puse în sertare digitale. Am milioane de fotografii de pe la ziarele la care am lucrat, de pe la cramele pe care le-am vizitat, sute de mii de melodii în fișier mp3, de pe napster-urile, kazaa-urile, audiogalaxy-urile pe care le-am încercat în anii ‘90 și 2000. Și mai am mii de filme, strânse în 25 de ani, cu mijloacele pe care numai un împătimit le are la dispoziție, dar și mii de filmulețe proprii înregistrate în decursul călătoriilor jurnalistice ori oenofile, precum și mii de texte încropite de-a lungul anilor.

Înainte să plecăm în ultima noastră călătorie oenofilă am avut grijă să săvârșim o sedință foto cu Lucky Motanul în curtea casei arădene. Peste tricourile purtând însemnele celui mai cunoscut pisoi din lumea vinului românesc ne-am pus chintușurile sudtiroleze pe care le-am cumpărat cândva dintr-un butic de la Merano, în mica Austrie a Italiei. Și-am luat-o apoi către Drăgășani și București, două dintre destinațiile noastre preferate din ultima vreme. La Știrbey ne aștepta o sărbătoare a cramei ușor decalată din pricini de calendar, în capitală aveam să degustăm plăcerile celui mai nou festival de vin. Pe drum, am fotografiat tot felul de păsări, chiar și pe cele de fier, și ne-am bucurat de briza tulbure a Dunării. La urmă am poposit la kilometrul zero al vinului vâlcean și ne-am cazat într-un neverosimil spa oltenesc.

Soții Bauer nu mai au nevoie de nici o prezentare. Cuplul de aur de la Prince Știrbey și Crama Bauer, el – oenolog de top, ea – îndrăgit PR și om-orchestră, a mai susținut o reprezentație cu casa închisă în Vestik Club. Locurile au fost adjudecate în cinci minute, 43 de oameni au ocupat odăile bunicii și s-au bucurat de lansarea Orange-ului marca Oliver. Restul e amintire senzorială, fotografie, cronică de pahar.

Prince Știrbey se întoarce în dormitorul bunicii cu o degustare de excepție. Șase vinuri de colecție, adică tot atâtea comori ale acestei crame princiare, au fost prezentate unui anturaj numeros de prietenii Raluca și Oliver Bauer. De platouri s-a îngrijit Tina, de muzică Andrei, de clipă – noi toți. Cu ajutorul acestor ingrediente esențiale, ultima seară de joi a devenit una memorabilă.