Afişez elemetele după tag: Goodwine

Deși am intrat în lumea vinului românesc de mai bine de cinci ani, la fiecare bilanț de final de an constatăm că am mai bifat, inevitabil, o serie de premiere pe care cu greu ne închipuiam că vom avea șansa să le relatăm pe blogurile și site-urile clubului nostru. De acestă dată, le-am ales pe cele despre care s-a vorbit cel mai mult în comunitatea noastră și nu numai. Iată-le, în continuare, în ordine calendarisică.

Se prea poate ca ultima zi, a treia, de la GoodWine să fi fost pentru mine ziua Jidveiului şi a Minişului. Asta, faptul că eu şi Mihai am zăbovit la standurile ardeleneşti, nu ne-a împiedicat însă să dăm din nou şi pe la alţii, căci avem din ce în ce mai mulţi prieteni în lumea vinului.

Ziua a doua la GoodWine a fost una a degustărilor-eveniment. De parcă nu mi-ar fi fost de ajuns să bat mai toate standurile de vin şi trufe, nu am ratat nici prilejurile de a fi din nou alături de vinurile şi prietenii de la Vinarte, Casa de Vinuri Cotnari şi Prince Ştirbey.

Pentru un şoarece de bibliotecă, poate părea uşor ciudat şi plictisitor să povesteşti festivaluri de vin în loc să faci recenzii de carte. Mă bucur însă că nu am devenit un şoarece de bibliotecă şi că am şansa de a călători şi povesti despre vin, căci într-un anume fel, pentru mine vinurile au luat locul cărţilor şi spun poveşti la fel de minunate precum orice tipăritură de la Gutenberg încoace. Aşa se face că nu am de gând acum să fac cronica Târgului Gaudeamus, desfăşurat în aceeaşi perioadă la Romexpo, ci pe cea a lui GoodWine 2013, ediţia de toamnă, 22-24 noiembrie, găzduit în Pavilionul C1.

Nu, cuvintele din titlu nu au nici o conotaţie înfricoşătoare, aşa cum ar putea crede un neiniţiat în ale vinului românesc, aflat întâmplător în faţa acestei postări. Ele povestesc de fapt despre trei întâlniri benefice pe care le-am avut la ultima ediţie a GoodWine, cu vinuri şi oameni cunoscuţi, dar şi cu simboluri cunoscute, pe care de-acum le asociem mai mereu cu vinul.

Ultima ediţie a festivalului GoodWine mi-a oferit o frumoasă surpriză la standul Casei de vinuri Cotnari. Este prima dată când am fost sedus nu numai de naiadele de la stand, ci şi de licorile turnate în pahar. În plus, am întâlnit aici o ospitalitate adevărată şi m-am întreţinut cu directorul naţional de vânzări Cătălin Avasâlcei şi cu tânărul somelier Ştefan Timofti în faţa Colocviilor europene ale casei, o nouă şi interesantă gamă lansată de acest producător.

Un alt stand la care m-am simţit foarte acasă la această ediţie a GoodWine este cel al companiei S.E.R.V.E. Derulând imaginile şi amintirile afective, îmi dau seama că acolo, în "casa" din Pavilionul C1 a societăţii înfiinţate de regretatul conte Guy Tyrel de Poix, am avut parte din nou de o atmosferă cosmopolită, că s-a vorbit în mai multe limbi străine, că a fost aglomeraţie de naţii, de bloggeri şi de vinuri alese.

Nu ştiu de ce, într-un mod inevitabil şi invariabil, ori poate în virtutea unor febleţi încă nemărturisite expres, degustările noastre la GoodWine încep la standul Asociaţiei Producătorilor din Drăgăşani. Un cârtitor şi un sceptic de serviciu care invidiază relaţia noastră cu prietenii de acolo ar putea spune însă că de vină pentru asta ar fi frumuseţea PR-ului de la Avincis, vinurile elaborate nemţeşte de la Ştirbey şi chefurile regăţene de la Via Sandu. Adevărul pur şi obiectiv este însă că Drăgăşanii reprezintă la timpul prezent unul dintre cele mai atrăgătoare, dacă nu cumva cel mai atrăgător spaţiu oenologic românesc.

Dacă te uiţi de sus, GoodWine-ul de anul acesta, chiar dacă mutat din World Trade Plazza într-un pavilion Romexpo, îţi oferă aceeaşi viziune de ansamblu a unui orăşel al vinului, a unui cartier al vinului, a unor străzi ale vinului. Asta am şi făcut, am privit puţin de sus spectacolul, harta, caroiajul celui mai important festival de vin din România. Pe una din aceste străzi găsesc o "garsonieră" familiară, chiar dragă mie, care poartă numele Crama Oprişor. Sunt acolo câţiva oameni pe care am ajuns să-i cunosc bine şi mult mai multe vinuri pe care am ajuns să le cunosc şi mai bine. Dacă dau zoom privirii şi privesc atent înăuntru, observ aceeaşi aglomeraţie cu care m-am obişnuit la ultimele festivaluri, de oameni şi vinuri, de pahare, sticle şi baricuri, de roţi şi jderi. Apoi, sătul să contemplu spectacolul de sus, cobor să degust şi eu atmosfera şi vinul.