În urmă cu câteva săptămâni m-am înscris la un curs de cultură a vinului. Fac naveta, în weekend, între Timişoara şi Cluj. Aşa am ajuns, împreună cu noii colegi pasionaţi de oenologie, în scop didactic, aproape de Satu-Mare, la Beltiug. După butoiul mare, din fața magazinului din sat, o cotim spre dreapta, trecem pe lângă un mic iaz, lăsăm în stânga târgul cu tarabele de beton acoperite din comună și, nu după mult timp, zărim crama Nachbil. Primele suflete pe care le descoperim sunt cățeii cramei, dormind duşi, tolăniți la umbra unui baric transformat în suport de flori.

Să realizezi un interviu cu marchizul Piero Antinori e mai dificil decât pare la prima vedere. Dar asta nu din pricina nobilului personaj, impecabil din toate punctele de vedere, ci din cauze exterioare, imposibil de gestionat eficient.
Prima tentativă s-a soldat cu un eşec în ianuarie, când, din cauza unei furtuni de zăpadă, întâlnirea cu faimosul florentin nu s-a mai produs, deşi, plecat de la Timişoara spre Bucureşti, ajunsesem deja la Roşiorii de Vede. Paradoxal, a fost nevoie să călătoresc la Budapesta, cu toată trupa vesticilor, în martie, pentru a-l cunoaşte, la VinCE, pe oenologul italian stabilit în România Fiorenzo Rista, partener la Vitis Metamorfosis. Aşa am ajuns, în sfârşit, faţă în faţă cu marchizul, în luna mai. Întâlnirea, la care am participat împreună cu colegul de club şi prietenul meu Mihai, s-a petrecut la reşedinţa ambasadorului Marii Britanii, din Bucureşti. În treacăt fie spus, când am ajuns în fieful ambasadorului, acesta plecase deja, chemat de preşedintele Băsescu cu treburi urgente la Cotroceni. Locul şi momentul nu erau potrivite pentru o discuţie mai lungă - Vitis Metamorfosis lansa noua gamă de vinuri Fluturi&Farfalle, efect al parteneriatului Halewood Internaţional – Antinori - iar casa ambasadorului era plină de oaspeţi. Despre marchiz ştiam că e născut la Florenţa, în 1939, că a preluat de la tatăl sau frâiele faimoasei companii Marchesi Antinori în 1965, iar acum este preşedintele acesteia. Familia sa, una dintre cele mai faimoase din Toscana, produce vin de peste şase secole. Fiicele sale, Alessia, Albiera şi Allegra, ocupă posturi manageriale în companie, fiind a 27-a generaţie de producători din familie. Firma Marchesi Antinori are sediul în una din celebrele pieţe florentine, numită nu Piazza della Signoria, ci chiar Piazza... Antinori. Personalitate renascentistă, marchizul poate fi considerat cel mai autorizat ambasador al vinurilor italiene în lume, dar şi un redutabil om de afaceri, al cărui cuvânt este ascultat cu atenţie de confraţi. Marchizului i se atribuie lansarea, în 1971, aşa-numitelor vinuri Super Toscane, al căror reprezentant de seamă este Tignanello, un vin considerat de experţi aristocratic.

Un nou eveniment oenologic de marcă, în sala de degustare a Clubului Degustătorilor de Vin Neautorizaţi. Soţii Valeriu şi Cristiana Irinel Stoica s-au prezentat în faţa arădenilor pasionaţi de oenologie împreună cu câteva dintre vinurile de top marca Avincis pe care le produc.

Degustarea  a fost una specială atât datorită vinurilor servite, cât şi datorită pledoariilor susţinute de soţii Stoica. Auditoriul – format din magistraţi, ziarişti, medici, arhitecţi, regizori, manageri, economişti şi preoţi – a fost preponderent format din cunoscători de vin arădeni, cărora li s-au adăugat câţiva cărăşeni şi timişoreni.