În urmă cu câteva săptămâni m-am înscris la un curs de cultură a vinului. Fac naveta, în weekend, între Timişoara şi Cluj. Aşa am ajuns, împreună cu noii colegi pasionaţi de oenologie, în scop didactic, aproape de Satu-Mare, la Beltiug. După butoiul mare, din fața magazinului din sat, o cotim spre dreapta, trecem pe lângă un mic iaz, lăsăm în stânga târgul cu tarabele de beton acoperite din comună și, nu după mult timp, zărim crama Nachbil. Primele suflete pe care le descoperim sunt cățeii cramei, dormind duşi, tolăniți la umbra unui baric transformat în suport de flori.

Să realizezi un interviu cu marchizul Piero Antinori e mai dificil decât pare la prima vedere. Dar asta nu din pricina nobilului personaj, impecabil din toate punctele de vedere, ci din cauze exterioare, imposibil de gestionat eficient.
Prima tentativă s-a soldat cu un eşec în ianuarie, când, din cauza unei furtuni de zăpadă, întâlnirea cu faimosul florentin nu s-a mai produs, deşi, plecat de la Timişoara spre Bucureşti, ajunsesem deja la Roşiorii de Vede. Paradoxal, a fost nevoie să călătoresc la Budapesta, cu toată trupa vesticilor, în martie, pentru a-l cunoaşte, la VinCE, pe oenologul italian stabilit în România Fiorenzo Rista, partener la Vitis Metamorfosis.

Un nou eveniment oenologic de marcă, în sala de degustare a Clubului Degustătorilor de Vin Neautorizaţi. Soţii Valeriu şi Cristiana Irinel Stoica s-au prezentat în faţa arădenilor pasionaţi de oenologie împreună cu câteva dintre vinurile de top marca Avincis pe care le produc.

Degustarea  a fost una specială atât datorită vinurilor servite, cât şi datorită pledoariilor susţinute de soţii Stoica. Auditoriul – format din magistraţi, ziarişti, medici, arhitecţi, regizori, manageri, economişti şi preoţi – a fost preponderent format din cunoscători de vin arădeni, cărora li s-au adăugat câţiva cărăşeni şi timişoreni.