Herbert ne-a fermecat iarăși în dormitorul bunicii, prin prestația sa, dar mai ales prin ceea ce ne-a servit în pahare. A făcut-o în cadrul unei premiere cu vinuri din vii a căror vârstă depășește o sută de ani. Și cum asta se întâmplă în CDViN în cel mai bun caz o dată pe an, deși cuvintele sunt de prisos, ele trebuie totuși să spună, mai jos, povestea a ceea ce este doar de savurat, nu și de povestit.

„Dragă Marian, află despre noi că suntem bine sănătoși, ceea ce-ți dorim și ție! Vinurile pe care le-ai adus în Vestik Club au fost minunate, fapt observat și pe chipurile participanților la eveniment. Pe noi ne dau gata etichetele cu denumiri cât se poate de Metaphizice, fiindcă suntem îndrăgostiți de decenii ori poate de milenii bune de duduia Cenușăreasă numită Cultură.”

Poate știți, poate nu știți, dar eu am devenit colecționar. De aproape un sfert de veac, de pe când am învățat să îmblânzesc un computer, colecționez fișiere păstrate în foldere. Adică pagini și fotografii și filme puse în sertare digitale. Am milioane de fotografii de pe la ziarele la care am lucrat, de pe la cramele pe care le-am vizitat, sute de mii de melodii în fișier mp3, de pe napster-urile, kazaa-urile, audiogalaxy-urile pe care le-am încercat în anii ‘90 și 2000. Și mai am mii de filme, strânse în 25 de ani, cu mijloacele pe care numai un împătimit le are la dispoziție, dar și mii de filmulețe proprii înregistrate în decursul călătoriilor jurnalistice ori oenofile, precum și mii de texte încropite de-a lungul anilor.