Așezați-vă liniștiți la locurile voastre, că articolul de față n-are nicio legătură cu politica, deși, de data asta, chiar îmi pare rău să scriu asta. Pentru câteva ore, am avut șansa să adulmecăm atmosfera anului douăzeci-douăzeci - vorba unei pierdute în spațiu, care, dacă n-ar fi existat, ar fi făcut furori ca personaj științifico-fantasmagoric.

Prima degustare a anului a fost una specială, cu câteva dintre vinurile care locuiesc în vinoteca unui oarecare domn care își spune Pivnicer. Am putut regăsi pe rând gustul anilor 2015, 2014, 2013, 2012 și 2010, iar ca desert ne-am delectat cu o bellissimă și dulce  Cadarissimă.  

Ultima aventură externă a clubului nostru de degustători absolut neautorizați, în anul ce tocmai s-a încheiat, s-a  petrecut în Oslavia, un sat italian cu 150 de suflete. Situat la granița cu Slovenia, Oslavia aparține de Gorizia și face parte din regiunea viticolă Collio.

Una dintre cele mai interesante degustări în deplasare la care am avut privilegiul să fim părtași în anul ce a trecut a fost cea din Slovenia. O degustare pe care, iată, o prezentăm după ce 2018 tocmai s-a încheiat și e vremea bilanțurilor, a aducerilor aminte și, de ce nu - deși noul an abia a început -, a unor noi proiecte de degustare.