Răzvan a înțeles că, oricât de bune ar fi vinurile pe care le prezintă, numeroșii membri ai clubului nostru vor asocia întotdeauna vinul cu felul în care este acesta promovat de reprezentanții cramei. De aceea, Răzvan este prezent de trei-patru ori pe an în odăile bunicii, când mânuind tacticos sabia de sabrare, când ciupind corzile chitarei sale favorite, ca un adevărat om-orchestră.

Crama Averești, din Podgoria Huși, se întinde pe aproape 570 de hectare și are o istorie interesantă, ce începe tocmai în anul 1874. Boierul Ștefan Negruzzi, considerat astăzi a fi unul dintre precursorii viticulturii autohtone moderne, înființa o plantație de 30 de hectare de viță-de-vie, la care adăuga și o pivniță spectaculoasă, cu zece hrube, ce se întindeau pe 150 de metri. Datorită boierului Negruzzi, dar și vinificatorului francez Rene Faure, podgoria devenea prima plantație viticolă autohtonă irigată.

Menționam că degustarea a fost atipică, pentru că, pe lângă cele patru vinuri de la Crama Averești, prezentate în premieră în club - Zghihară de Averești 2017, Aligote 2017, Busuioacă sec 2017 Magnum și Fetească Neagră 2017 - am avut ocazia să degustăm și patru vinuri italiene.

Somelierul ardelean ne-a propus și două spumante italiene de la Cantina Bernardi, unul clasic și apoi în varianta Riserva, urmate de Valpolicella Ripasso Santa Sofia și, la final, Amarone della Valpolicella Santa Sofia. Vinurile au fost asociate cu produse din gastronomia italiană.

Atipicitatea degustării a atins punctul culminant puțin după ora 23, când a sosit, cu avionul, din București, unul dintre cei mai talentați și în vogă caricaturiști români din noua generație, Valentin Chibrit, premiat în aceeași zi la Salonul Internațional de Caricatură Popa’s, de la Timișoara - premiu ridicat, în absența sa de soția sa, Ruxi, care îi este totodată și manager. În timpul degustării, trei membri ai clubului, aleși de sorți, i-au pozat caricaturistului gălățean pentru un portret.

În jurul orei trei, când și ultimul invitat a plecat spre casă, am concluzionat că a fost o seară cel puțin la fel de efervescentă ca spumantele propuse de Răzvan. Dovadă că până și somelierul-orchestră a fost atins la coarda sensibilă de portretul oferit de Valentin Chibrit și, prea preocupat de oglinda pe care i-a oferit-o artistul, ne-a lăsat în custodie vestita sa chitară, cel puțin până la următorul recital oenologic.