Vineri 29 Martie 2024

Magnum cum laude, Boris și Crama Oprișor!

Cel mai vechi colaborator al clubului, Florin (alias Boris) Ionescu, a susținut o nouă și entuziasma...

Gustul anilor bisecți, un privilegiu pentru pasionații CDViN

De curând am bifat a treia degustare cu vinuri de colecție, după un ritm nemaiîntâlnit în anii din u...

O aniversare perfectă: 12 ani de club sărbătoriți cu vinurile Cramei DeMatei și cu multe fete frumoase

Echipa Ciprian Gherheș&Vasile Ghimpu „recidivează” în Vestik Club cu o degustare de zile mari. L...

  • Magnum cum laude, Boris și Crama Oprișor!

  • Gustul anilor bisecți, un privilegiu pentru pasionații CDViN

  • O aniversare perfectă: 12 ani de club sărbătoriți cu vinurile Cramei DeMatei și cu multe fete frumoa...

Duminică, 03 Februarie 2013 14:37

Mic festival arădean cu vestici, vinveşti şi Cabernet Sauvignon de la Crama Oprişor

Scris de
Evaluaţi acest articol
(12 voturi)

Despre ultimul eveniment petrecut în clubul Vestik am putea spune că a fost un mic festival cu vinuri şi oameni dragi. Fostele odăi ale bunicilor s-au umplut de aromele vinurilor marca Oprişor prezentate de acelaşi inepuizabil Boris de serviciu, iar printre invitaţi, alături de membri şi simpatizanţi mai noi sau mai vechi ai CDViN, am avut bucuria să numărăm o valoroasă delegaţie timişoreană, condusă de dna Lucia Pârvu, creatoarea şi sufletul a două dintre cele mai importante festivaluri de vin din România, Vinvest şi Vintest.

Alături de dânsa au ocupat o masă în sufrageria bunicii PR-ul Dana Corici, însoţită de o fiică fermecătoare, şi Anca Pîndaru, reprezentant comercial, iar fotoreporter, fotograf şi artist foto al întâmplării a fost Costi Duma, meseriaşul din oţel inoxidabil al presei timişorene din ultimele trei-patru decenii. În plus am avut bucuria să-l adăugăm grupului şi pe master chef Imi, creatorul platourilor noastre cele de toate degustările, omul-orchestră care, atunci când nu este jurist ori nu cântă cu trupa Quaternion pe la toate evenimentele importante ale urbei, sigur poate fi găsit la noul său local din spatele teatrului, un loc unde se mănâncă ieftin dar select şi se pot bea, la sticlă ori la pahar, unele dintre cele mai bune vinuri româneşti. Venit un pic mai târziu, după ce şi-a terminat treaba în recent inauguratul bistrou Bucătăria lui Imi, prietenul nostru şi-a putut oferi în clubul CDViN câteva clipe de relaxare în compania vinurilor de la Crama Oprişor.

Imediat înainte de evenimentul propriu-zis, am avut bucuria să coborâm împreună cu oaspeţii timişoreni în vinotecă, să degustăm un distilat vechi de 35 de ani şi să povestim despre vremurile bune şi despre trecutele şi viitoarele călătorii cu destinaţie oenologică, între care se numără bineînţeles VinCE Budapesta şi Vinvest Timişoara. Pe urmă am mers în club, care s-a umplut între timp de cei care împărtăşesc cu noi aceeaşi pasiune, şi am destupat din partea casei un Zinfandel alb 2011 de la aceeaşi cramă Oprişor, urmat de vinul de deschidere adus de Boris, Rosé Caloian 2011. Le-am servit din frapiere, de la gheaţă, pentru plăcerea privirii şi pentru onoarea meseriei, iar apoi ne-am pregătit să degustăm mai multe Cabernet Sauvignon-uri din gamele mai puţin scumpe ale cramei.
Pentru mine, Pivnicer răsfăţat pe la festivaluri cu Nenumite, Cutii Paleologu, Passarowitz, Erotikon şi Smerenii, Cabernet Sauvignon-ul 2010 din gama Jderu' tare a fost o surpriză plăcută, şi nu fiindcă ar fi cine ştie ce licoare ori fiindcă aş descoperi în el caracterul de soi, ci fiindcă este un vin ieftin şi băubil, foarte potrivit pentru a fi asortat cu mâncăruri un pic mai alese decât el, pe care să le pună în valoare.
Am sărit apoi la Măiastru 2010, pozându-l pe Costi Duma în timp ce imortaliza un Boris impozant care servea invitaţilor aceste oeno-parfumuri şi odori mehedinţene. Mi-am amintit cu plăcere atunci cum am servit un rosé măiastru răcit în Dunăre pe când căutam pe insula Şimian mica Atlantidă scufundată, Ada-Kaleh. Al treilea Cabernet Sauvignon, Caloian 2010, marchează un salt valoric faţă de cele două vinuri anterioare, fiind totodată unul din preferatele mele şi unul dintre cele mai căutate vinuri în Vestik club. Pentru a fi pus mai bine în valoare în cadrul unei degustări, am observat, de-a lungul a zeci de prilejuri în care l-am încercat, că e bine să şadă mai multe zile în aceeaşi încăpere şi să fie deschis cu mai multe ore înainte de servire. În plus, o dată deschis, îşi păstrează prospeţimea şi puterea de seducţie zile în şir şi chiar săptămâni, fiind pentru noi unul dintre cele mai interesante vinuri din portofoliu. Următorul vin şi totodată preferatul meu din cadrul degustării a fost La Cetate 2011. Soiurile acestei game le-am tot încercat în ultima vreme, delectându-mă cu Shiraz, Fetească Neagră, Merlot şi Pinot Noir, toate sunt de ţinută şi trec cu brio un profesional standard de calitate. Poate că de ele mă leagă şi un anumit sentiment al atingerii şi sorbirii direct de la sursă, direct din cisternă ori baric, căci am avut bucuria să fiu oaspetele cramei şi să mă plimb printre butoaie având-o drept călăuză chiar pe creatoarea vinurilor, Veronica Gheorghiu, o profesionistă pe care, ca vestici, ne-am bucura enorm s-o avem oaspete, alături de Liviu Grigorică, la degustările viitoare din dormitorul bunicii.
La urmă am deschis un Cabernet Sauvignon din gama La Cetate Miracol 2011, care poartă una dintre etichetele mele preferate. Am putut observa că doamnele s-au îndrăgostit pe loc de miracolele ascunse în sticle şi am nostalgizat după o anumită imagine cu un anume Merlot suprinsă în interiorul cetăţii habsburgice deţinute de turci cândva pe Ada-Kaleh şi strămutate în urmă cu aproape jumătate de veac pe insula Şimian. Şi-n vreme ce Costi Duma poza de zor licorile degustate, după ce ne fotografiase şi pe noi, vesticii, împreună cu oaspeţii timişoreni, vinveştii, cocoţat pe un scaun cu Nikonul de gât, eu am pozat autografe şi prieteni şi pe Lucky Motanul admirându-se în oglindă undeva pe pereţii clubului, înconjurat de propria aură şi de propria galaxie de prieteni şi valori. Un Robin Williams se extazia deasupra raftului cu vinuri, ochii Sophiei Loren ne vrăjeau de departe, de undeva din splendoarea anilor '60, Lugosi Béla îşi juca rolul vieţii în lumina uşor sângerie a unui colţ de club, Brigitte Bardot ne zâmbea dintr-un ungher degrabă, un Elmer Blues Brother şi un Woody Harrelson au încăput şi ei în albumul de familie, iar o Cyndi Lauper nebunatică şi optzecistă dovedea şi ea că fetele vor să se distreze până la capăt. A fost foarte plăcut, o întâmplare cu oameni gravitând în jurul vinului, încât am simţit nevoia să mă detaşez un pic, să fotografiez din afară clubul. Am reuşit doar să surprind, prin geamurile uşii, chipul uşor obosit dar familiar al lui Imi şi luminile unei clădiri de oţel şi sticlă înlăuntrul căreia poate că nu se întâmplă niciodată nimic.
Aproape de miezul nopţii, ne-am despărţit unii de alţii cu zâmbete, ducând cu noi la cuiburi postgustul unei intense trăiri de clipă din care nu mai rămân acum, estompat, decât aceste imagini şi aceste cuvinte.

 

Galerie foto Constantin Duma

Citit 6555 ori Ultima modificare Luni, 01 Iulie 2019 14:17
Publicitate

Pivnicer

CAPITOLUL ȘASE, în care gonim în Frecciarossa cu 300 km/h către Napoli și în care ne zgâlțâim în Circumvesuviana cu 30 km/h spre Pompei, pentru un spectacol în Teatro Grande și un sărut în Casa degli Amanti

Caută

Publicitate