Miercuri 26 Iunie 2019

Cum am legat, la ziua Cramei Avincis, o strânsă prietenie cu Cuvée Grandiflora 2013

În ultimii opt ani, pentru entuziaștii degustători neautorizați din dormitorul bunicii, celebrarea R...

Secretele gourmet ale Vaticanului. Un festin divin, cu Salvo Lo Castro

Evenimentul gourmet al anului, în Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați, s-a petrecut duminică, ...

Furmint și Cabernet Franc din Magyarország, în compania unui cavaler arădean al vinului

Un bun prieten a susținut recent o degustare de cinci stele în dormitorul lui Nagymama. Schmak Andrá...

  • Cum am legat, la ziua Cramei Avincis, o strânsă prietenie cu Cuvée Grandiflora 2013

  • Secretele gourmet ale Vaticanului. Un festin divin, cu Salvo Lo Castro

  • Furmint și Cabernet Franc din Magyarország, în compania unui cavaler arădean al vinului

Duminică, 16 Iunie 2013 19:34

Încă o seară Premium, încă o seară Selection cu vinurile Villa Vinèa

Scris de
Evaluaţi acest articol
(8 voturi)

La câteva zile după întâlnirea noastră de la crama care produce vinurile Villa Vinèa, când ne-a răsfăţat cu grătare şi noile vinuri, Marcel Farcaş, omul-orchestră al firmei Castel Vinum, a luat la rându-i drumul Aradului pentru o nouă degustare în Vestik Club. Ne-am adunat iar în dormitorul bunicii, ne era dor tuturor de reîntâlnirea cu vinul. În gheaţa din frapiere înotau cinci vinuri albe şi rosé, toate din 2012, pe care le-am servit în următoarea ordine: Riesling de Rin Premium, Riesling de Rin Selection, Kerner Selection, Gewürztraminer Premium, Zweigelt Rosé.

Între invitaţi s-a numărat şi o semnificativă aripă timişoareană, între care şi un manager de multinaţională indian care a admirat colecţia de autografe expusă în club şi s-a întreţinut cu cel care a creat-o, vesticul nostru cel de toate degustările Dan.
Am putut observa că majoritatea degustătorilor noştri neautorizaţi s-au îndrăgostit de Gewürztraminer, notându-l generos pe fişele de rigoare. Poate că eu am făcut opinie separată delectându-mă cu rosé-ul. Cum sunt capricios şi subiectiv, zic că Riesling-urile de Rin sunt atractive, însă nu foarte tipice şi că au nevoie de mai multă aciditate. Îmi place mult Kernerul, ador să degust soiuri noi şi vinul ăsta e perfect pentru vara fierbinte care în sfârşit se anunţă. Gewürztraminerul e bine condimentat şi aromat, însă un cârtitor ar zice că suferă şi el un pic la capitolul aciditate. Cât de rosé-ul obţinut din Zweigelt, pentru mine e un vin simplu, accesibil, citric, diferit de orice alt rosé ştiut din România, bun de pus în frapieră în curtea mea cu brazi şi pisic blogger.
Salutăm cu toţii decizia Castel Vinum de a reduce preţurile vinurilor Villa Vinèa. E un semn şi semnal pe care ar fi potrivit să-l urmeze producătorii care ne-au obişnuit cu salturi nejustificate de preţ în ultimii ani. Până la urmă, seriozitatea, parolismul, promptitudinea, preţul corect şi atitudinea cinstită faţă de consumator, fie el mai mult sau mai puţin avizat, se pot dovedi argumente câştigătoare în bătălia din ce în ce mai acerbă de pe piaţa vinului românesc.
Să mai spunem că în final am organizat o tombolă având ca trofeu noul Gewürztraminer. A câştigat-o Andrei, prieten, connaisseur şi partener de afaceri. În plus, alţi doi prieteni din club au ţinut să ne ofere un spumant marital şi un reuşit instantaneu cu bruderschaft. Acum nu ne rămâne decât să aşteptăm degustarea de toamnă cu vinurile roşii marca Villa Vinèa, deşi nu cred că e vreunul dintre noi care s-ar supăra dacă Marcel s-ar gândi să ne convoace din nou, în dormitorul bunicii ori aiurea, pentru a ne prezenta şi restul mai noilor sau mai vechilor vinuri albe ale cramei pe care o reprezintă.

 

Citit 3202 ori Ultima modificare Luni, 24 Martie 2014 22:19

Vorbe despre vin

Cartile mele sunt ca apa, cele ale marilor genii sunt ca vinul. Din fericire toata lumea bea apa.


Publicitate

Pivnicer

Fără să fim șefi de stat, mari maeștri de lojă ori mici somități pe scara socială, călătoria noastră din 2019 la Drăgășani, de Ziua Bunicii Maria Știrbey, a trecut fortuit prin Sibiu. Cu o lună înaintea evenimentului, nu mai erau de găsit locuri de cazare acceptabile în zona Drăgășaniului pe o rază de 50 de kilometri, așa că am avut bucuria să revedem Hermannstadt-ul și să-i savurăm bunătățile.

Caută

Distribuie asta!

Publicitate