Joi 17 Ianuarie 2019

“Zivijo!” în Oslavia: un festival cu 41 de crame și gastronomie cu stele Michelin

Ultima aventură externă a clubului nostru de degustători absolut neautorizați, în anul ce tocmai s-a...

O degustare cu Bruno Gaberšek, #winelover-ul suprem al Sloveniei

Una dintre cele mai interesante degustări în deplasare la care am avut privilegiul să fim părtași în...

Villa Vinèa și șapte vinuri din Ardeal, o filă sentimentală în jurnalul lui Zoli

Cu șapte vinuri de la Villa Vinèa am reinaugurat bradul de sticle, care și-a reluat locul, pentru al...

  • “Zivijo!” în Oslavia: un festival cu 41 de crame și gastronomie cu stele Michelin

  • O degustare cu Bruno Gaberšek, #winelover-ul suprem al Sloveniei

  • Villa Vinèa și șapte vinuri din Ardeal, o filă sentimentală în jurnalul lui Zoli

Duminică, 23 Martie 2014 10:19

Mari vinuri australiene, picătură cu picătură, până la plăcerea finală

Scris de
Evaluaţi acest articol
(5 voturi)

Un grup de aproximativ douăzeci de degustători neautorizaţi din Arad şi Timişoara s-a bucurat de plăcerile unei noi degustări organizate de neobositul Boris al Cramei Oprişor, pe care prietenii din club l-au botezat de acum Borişor. Preţ de câteva ore, dormitorul bunicii s-a umplut de aromele unor Shiraz-uri de top australiene marca Rosemount şi Penfolds, unele notate cu peste 90 de puncte de mari critici şi reviste consacrate.

Boris a sosit în trombă cu Octavia lui greu încercată pe drumurile transilvane, a adus vinul de socializare - Caloian Sauvignon Blanc 2013 şi a decantat tacticos vinurile roşii cu câteva ore înainte de servire. În cele şase decantoare s-au odihnit şi liniştit trei vinuri mari, unul de Europa League, după cum l-a descris Boris, şi celelalte două de Champions League. Acestea au fost: Rosemount Estate Show Reserve Shiraz 2003 McLaren Vale, Penfolds Magill Estate Shiraz 2005 (95 p Jeremy Oliver), Penfolds St. Henri Shiraz 2005 (95 p Wine Spectator) şi 2004, dintr-o plăcută scăpare a organizatorului degustării (90 p Wine Spectator).
Am asortat vinurilor nişte platouri minunate gătite de chef-ul restaurantului Karageorge din Timişoara şi ne-am şi pus pe treabă. Caloianul a trecut repede, mai mult de poftă, apoi ne-am delectat cu licorile australiene. Dacă primul vin roşu nu a fost chiar febleţea mea, celelalalte două m-au dat gata, drept pentru care mi-am şi comandat câteva sticle pentru plăcerea proprie. Cam asta au făcut însă şi majoritatea celor prezenţi cu toate cele trei vinuri roşii din degustare, care au entuziasmat anturajul.
Boris a descris inspirat fiecare vin, Magill-ul numindu-l masculin, impresionant în arome şi în intensitatea gustului şi postgustului, iar St. Henri-ul catalogându-l feminin, catifelat, cuminte în buchet. Pentru mine, acestea au fost unele dintre cele mai mari vinuri care au fost deschise vreodată în dormitorul bunicii. Le-am savurat, le-am adulmecat îndelung, mi-au creat mai vechea plăcere bizară de a nu le bea, de a degusta mai mult cu simţul văzului şi al mirosului, de a le contempla. La asta mă îndeamnă fiecare vin mare, aproape că mă împiedică să-l beau, de parcă l-aş drămui picătură cu picătură, până la plăcerea finală.

 

Citit 3762 ori Ultima modificare Vineri, 28 Martie 2014 16:35

Vorbe despre vin

It’s a bold wine with a hint of sophistication and lacking in pretension.  Actually, I was just talking about myself


Publicitate

Pivnicer

Numărănd toate titlurile, fotografiile, link-urile celor 365 de zile din 2018, ne dăm seama că am avut parte de un an plin-plin-plin, în care ne-au lipsit în nici un caz entuziasmul, periplurile, aventura. Au fost atât de multe evenimente, cu paste și clătite, cu emu și Tămâioase Negre, cu calamari și vițe străvechi, că unele au rămas pur și simplu fără cronică.

Caută

Distribuie asta!

Publicitate