Grupul degustătorilor neautorizați a cuprins optsprezece persoane, venite ca de obicei din cele mai bizare direcții: din Schweinfurt, Germania, și de pe la noi, din Arad, Timișoara, Craiova, Novaci și București. Ca de obicei, ne-am cazat în paradisul de flori, de piatră și de giruete de la Dobrușa, savurând trei degustări în două zile, la cramele Avincis, Bauer și Prince Știrbey. S-a vorbit în trei limbi, chiar patru, dacă ținem cont de felul în care Ghislain Moritz și Angela Prado, cuplul de aur de la Avincis, se adresează cățeilor domeniului. Germana a fost pentru Dieter, oaspete venit de departe, și pentru Mara, fetița sa care înțelege bine însă și accentele oltenești. Ea, Mara, a regăsit cu bucurie maximă locul de joacă de acum trei ani, muchiile de travertin ale piramidei pe care le-a măsurat în jos și în sus, cu părul blond răsfirat de vântul blând de august. În engleză tot Dieter a vorbit, cu cei mai corporatiști dintre oaspeți. Iar noi ceilalți, cei care mai cunoaștem limba română, am folosit-o pentru tot felul de efuziuni și pentru a-l asculta pe domnul profesor Valeriu Stoica, care ne-a povestit despre facerea acestui Tărâm al Făgăduinței care este Domeniul Dobrușa. Am revăzut crama-piramidă incașă, conacul în stil neoromânesc și point view-ul în care Angela stârnește ploaia pentru noi. Oenologului său francez, Valeriu Stoica îi spune pe numele de alint, Ghiluș. Și ni l-a descris drept un necruțător administrator de regat al viei, ce aplică în tot ce face străvechile obiceiuri spartane, o eugenie aproape nazistă, căci nu degeaba taie strugurii nereușiți, rărind specia și păstrând doar cele mai reușite roade. Ne-am convins de asta, de cruzimea lui Ghiluș, privind strugurii risipiți printre rânduri de foarfecele satrapului oenolog și ale supușilor săi. În cursul plimbării, domnul profesor Stoica ne-a ținut un curs fascinant de istorie a domeniului dar și de istorie universală, ne-a introdus, prin intermediul lui Ghislain, în știința facerii vinului și ne-a spus multe despre viticultură, ba ne-a plimbat și pilduit cu ajutorul unor capitole biblice, amintind de aventura lui Noe, de replantarea viței-de-vie și de pericolele la care ne supunem atunci când excesul ia locul cumpătării.
Tot gazda noastră ne-a povestit cum a reușit și reușește în continuare să alunge mistreții din vie cu ajutorul vocii neplăcute a premierului Victor Viorel Ponta, voce care răsună printre rândurile de Muscat și Crâmpoșie grație unei boxe de putere și a unui radio național care, iată, i-a găsit plagiatorului o minimă utilitate.
După festinul de seară cu vinuri și bunătăți de la Crama Avincis și după ce ne-am jucat precum niște copii cu cățelușele Hebe și Suki ale domeniului și cu labradorul Bernie al soților Stoica, a doua zi am avut parte de reîntâlnirea cu Oliver și Raluca Bauer, care ne-au delectat cu minunate aperitive și cu vinurile proprii, dar și cu o prețioasă apă naturală extrasă de la 210 metri adâncime, ce face cât greutatea ei în aur. Mai apoi, am revizitat Domeniul Știrbey, primiți cu aceeași căldură de baronul Jakob Kripp și de soția sa Ileana Kripp, moștenitoarea familiei Știrbey. Am fost răsfățați cu struguri și cu ied la ceaun, cu spumante și cu peisajul toscan completat cu Olt și sate risipite în zare, la poalele dealurilor. Ba am și sărbătorit o ființă dragă, cu tort și lumânări și cadouri și Mulți ani trăiască!
Nu pot să uit, după toată nebunia asta oenofilă, Negrul de Drăgășani de la Avincis, condimentat și plin de stranii arome de cuișoare și piperuri premium, orange-ul lui Oliver din Sauvignonasse, cu taninii săi și corpolența sa de vin roșu, și Feteasca Regală Genius Loci de la Știrbey, esența și spiritul acelor locuri binecuvântate. Așa ne-am simțit și noi, binecuvântați, dat fiind că am putut să ne ospătăm cu lumina, cu înțelepciunea, cu vinul și cu bunătățile celor care au creat ori recreat o lume în spiritul celei care a fost cândva. O lume pe placul lui Dumnezeu.
