Cine a participat la sutele de degustări petrecute în odăile bunicii știe bine că o prezentare de vinuri Avincis susținută chiar de stăpânul lor, domnul profesor Valeriu Stoica, este un adevărat eveniment cultural. Publicul se transformă în auditoriu, clubul în amfiteatru și totul tinde să devină un curs de drept și de istorie oenologică. Ultima dată s-a întâmplat într-o miercuri, sălile au fost pline, discursul strălucit, vinurile incitante. În plus, Tina ne-a răsfățat cu două rânduri de platouri ale căror bunătăți au fost atât de multe și de diverse încât nici nu mai pot fi enumerate aici.

Ne-am delectat cu cinci licori marca Avincis: Cuvée Amélie 2014 (Tămâioasă Românească&Muscat Ottonel), Cuvée Petit 2012 (Sauvignon Blanc), Merlot 2011, Negru de Drăgășani 2012, Cuvée Andrei 2011 (Cabernet Sauvignon). Și-am ascultat două prelegeri ale oaspetelui nostru, despre drept și vin și despre apă și vin. Am aflat astfel cum, în urmă cu peste un veac, în timp ce țăranii români se răsculau pentru a distruge conace, viticultorii francezi susțineau o revoltă care a dus la elaborarea primei legi a viei. Și-am mai aflat că multă vreme vinul nu a fost o băutură făcută tocmai din struguri, prilej de lirice blesteme la adresa botezătorilor săi: De suliţă, de lance aruncată,/ de ghioagă şi de buzdugan strunjit,/ de bardă, de săgeată ferecată,/ de paloş, de baltag şi de cuţit,/ de ţeapă şi de furcă otrăvită,/  de iatagan, de cange, de custură/ şi de bandiţi pândind la cotitură/ să fie daţi grămadă la pământ,/ străpunşi în inimi, sfărtecaţi pe rând,/ tăiaţi la beregăţi să-i rupă chinul/ şi-n fund de iad să stea cât mai curând/ crâşmarii care ne botează vinul! (François Villon, Baladă veselă despre crâșmari).

După ce ne-a recitat și povestit de toate, plimbându-ne prin epoci și geografii oenofile, domnul profesor s-a retras discret, lăsându-ne în aceeași companie selectă a vinurilor care poartă pe etichetă conturul cramei clădite pe Dealul Dobrușei. Spunea în glumă că așa i s-a impus de către Adina, să vină doar o dată la trei ani la Arad. Cu regretul că ni se întâmplă atât de rar să-l avem în club pe Valeriu Stoica, am hotărât pe dată s-o convingem pe Pivniceră să reducă măcar la trei luni periodicitatea cu care distinsul avocat să-și susțină oeno-pledoariile în dormitorul bunicii...