Vineri 18 Octombrie 2019

Amsterdam Wijnfestival: how to dive into this wonderful experience

When you think of Amsterdam, your mind will probably race towards canals, bikes, coffee shops, museu...

O degustare de comori găsite în vinotecă

Un căutător de comori nu trebuie să fie neapărat unul care poartă detectoare de metal pe coclaurile ...

Ca nisipul vinurile Cramei Histria sunt...

A treia degustare cu vinurile Cramei Histria petrecută în dormitorul bunicii ne-a oferit o dublă sur...

  • Amsterdam Wijnfestival: how to dive into this wonderful experience

  • O degustare de comori găsite în vinotecă

  • Ca nisipul vinurile Cramei Histria sunt...

Luni, 07 Octombrie 2019 10:30

O degustare de comori găsite în vinotecă

Scris de
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Un căutător de comori nu trebuie să fie neapărat unul care poartă detectoare de metal pe coclaurile planetei, nici cine știe ce scufundător după epavele din Caraibe. Și nici vreun miliardar de carton care cumpără conace pentru a le demola în căutarea aurului ascuns în ziduri. Ci mai degrabă poate fi un scoborâtor în propria vinotecă, în căutarea vinurilor de altădată, pentru a le împărtăși cu adevărații prieteni.

Asta s-a și întâmplat vinerea trecută. Am mers în underground și am scotocit prin arcade, găsind niște vinuri de aproape 20 de ani și altele de aproape 10 ani. Lista cu sticle prăfuite, ușor împăienjenite, impregnate de trecerea anilor și de umezelile anotimpurilor, a cuprins următoarele comori: SERVE Cuvée Amaury 2011 (Sauvignon Blanc, Riesling), Viile Metamorfosis Via Marchizului Pinot Noir 2015, Villa Vinèa Selection Fetească Neagră 2011, Prince Știrbey Negru de Drăgășani 2011, Avincis Cuvée Andrei 2010 (Cabernet Sauvignon), Vinarte Soare 2000 (Cabernet Sauvignon).

Degustarea, petrecută în vreo douăzeci de prieteni, am deschis-o cu un Marchesi Antinori Tormaresca Calafuria Rosé 2017 (Negroamaro), care ne-a pregătit de minune pentru festinul oenofil. În timp ce eu, ca Pivnicer, m-am ocupat de prăfuitele sticle ale vinotecii, Adina, în felul ei Pivniceră dar mai ales master chef, s-a întrecut pe sine gătind tarte cu ricotta și spanac, escalop de vită cu sos de ciuperci și găluști de aur/ aranygaluska.

Totul a debutat cu cupajul alb reprezentativ de la SERVE. Ne-am putut aminti de memorabila verticală cu același cuvée petrecută în anul 2012, în prezența bardului Nelu Pitic și în prezentarea lui Louis Heriard Dubreuil și a inoxidabilului promotor Cornel Săvulescu. Atunci, la un winefolktasting, am încercat pe rând Cuvée Amaury din anii 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, 2007, 2009. După șapte ani, ne-am încumetat să degustăm 2011-le și uau! Ce surpriză plăcută! Vinul e viu și le dă cu tifla celor care susțin că licorile albe românești nu pot fi învechite, că trebuie consumate musai în doi-trei ani.

Pinot Noir-ul lui Fiorenzo Rista e unul tânăr încă, a fost vinul-copil al serii și ne anunță că e bine educat, dar că desăvârșirea sa abia începe. Ne-am amintit cu plăcere că, în urmă cu mai bine de doi ani, acest vin a fost lansat în premieră mondială în dormitorul bunicii.

Feteasca Neagră ardelenească de la crama mureșeană Villa Vinèa dărâmă un  alt mit, acela că vinurile din soiul roșu național nu pot fi învechite prea multă vreme. Are de-acum opt ani și încă va mai șede vie în sticlă mulți alții. Și dacă pe vinificatorul maghiar Dénes Mihály nu am avut plăcerea să îl cunoaștem, cu Celestino Lucin ne-am împrietenit în Südtirol, sau Alto Adige, cum vă place, la crama cvasimilenară a abației din Novacellla, acolo unde creează unele dintre cele mai bune Sylvaner-uri, Kerner-uri și Grüner Veltliner-uri din câte s-au inventat vreodată.

Cu Negrul de Drăgășani de la Prince Știrbey, din același an, 2011, e o altă poveste. Cine îl cunoaște pe Oliver Bauer, știe că oenologul german cu studii la Würzburg face vinuri pe nemțește în vârf de deal la Drăgășani. Toate licorile sale sunt create să reziste și oferă împătimitului o calitate greu de egalat prin părțile noastre. Gustul Negrului leat 2011 e sublim. Acest soi tânăr creat la Stațiunea de Cercetare Drăgășani prin încrucișarea Negrului Vârtos, soi ancestral dacic, cu Saperavi (după unii) sau cu Băbească Neagră (potrivit proprietarilor Prince Știrbey) și omologat în 1993 reprezintă una dintre perlele vinificației românești. Acum că l-am deschis, ne-a reamintit de atâtea minunate Zile ale Bunicii petrecute pe domeniul princiar Prince Știrbey de la Drăgășani.

Avincis Cuvée Andrei 2010 ne-a oferit poate cel mai complex postgust al serii. Atât de drag mi-a fost acest vin când am făcut cunoștință cu el, în urmă cu mulți ani, încât l-am cumpărat numai și numai cu baxul. Dacă era după mine, în egoismul meu oenofil, aș fi luat întreaga recoltă, toate sticlele. E primul Cuvée Andrei creat de Ghislain Moritz și îmi evocă nenumărate clipe de fericire petrecute pe moșia de pe dealul Dobrușei ori în dormitorul bunicii în compania selectă a soților Valeriu și Irinel Stoica, în anturajul atât de cald al prietenilor Ghislain Moritz și Angela Prado.

Un vin de 19 ani ne-a uimit pe deplin în final. Vinarte încheie în acești ani o epocă și începe o alta. Cum patronul/patronii și mai toată echipa de conducere și de promovare s-au schimbat, nimic nu va mai fi la fel de acum încolo. Privind în trecut, în anul de început al mileniului III, când noi nu mai eram copii, ci poate doar vinurile românești, găsim un Cabernet Sauvignon neprețuit, un Soare al oenologiei românești. Un Soare care a fost servit și în cadrul unei verticale petrecute în odăile bunicii la începutul anului 2017. L-am servit la magnum, nedecantat, de teamă să nu-l stresăm trecându-l forțat într-o altă „locuință” de sticlă. A fost o experiență unică, am degustat anul 2000 în toate ale sale, speranțele unui nou început, generozitatea unui leat de grație. Cum maestrul Fiorenzo Rista, acum la Viile Metamorfosis, are legătură directă cu acest vin, lui îi vom spune Mille grazie, Signore!

Așadar, șase oenologi de top care activează (și) în România, unul român – Aurel Rotărescu (SERVE), doi italieni – Fiorenzo Rista (Viile Metamorfosis, Vinarte) și Celestino Lucin (Villa Vinèa, Abbazia di Novacella), unul maghiar – Dénes Mihály (Villa Vinèa), unul francez – Ghislain Moritz (Avincis, Maison Moritz Prado) și unul german – Oliver Bauer (Prince Știrbey, Crama Bauer), ne-au oferit plăcerea unei degustări cu vinuri care au împlinit unul sau mai multe decenii. Calitatea licorilor elaborate de ei, învechite într-o vinotecă arădeană, confirmă maturizarea oenologiei autohtone și reașază pe harta europeană una dintre comorile uitate ale României, atât de terfelite de comunism: vinul românesc.

 

Citit 384 ori Ultima modificare Luni, 07 Octombrie 2019 13:40
Mai multe din această categorie: « Ca nisipul vinurile Cramei Histria sunt...

Vorbe despre vin

Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin din ce în ce mai buni, fie se transforma în oțet.


Publicitate

Pivnicer

Dacă n-ai când și cum și unde să te duci într-un concediu clasic, de două săptămâni, în august, dat cu mărinimie de corporație sau de stat, de patron ori de șef, dacă știi și alte trasee decât cele care duc la Marea Neagră ori pe Valea Prahovei, locuri altminteri binecuvântate cu o nesecată, misterioasă, piramidală energie dacică, poate că nu e lipsit de inspirație să o iei către vest.

Caută

Distribuie asta!

Publicitate