Acum, că a început războiul, că istoria – ori mai degrabă Diavolul – nu mai are răbdare cu oamenii, cuvintele se aștern tot mai greu pe hârtia virtuală. Cumva, ne simțim cu toții vinovați pentru normalitatea în care trăim. Iar normalitatea noastră, a celor din club, ține de vin, de degustări, de întâlniri, de apropiere umană.
Inepuizabilul Herbert Szasz, prietenul nostru clujean pe care îl cunoaștem de șapte ani și care ne-a inspirat titlul de fb „Zece ani de club, șapte ani de Herbert”, ne-a adus opt vinuri de zile mari, iar noi am fost mai mulți decât de obicei, am invadat de-a dreptul odăile bunicii. Probabil că acest tip de invazie ar trebui să înlocuiască toate invaziile lumii, să șteargă, să alunge coșmarul care începe să ne cuprindă.
În vreme ce el, Wine Hunter-ul clujean, ne servea pe rând, după cele două spumante aniversare, numai vinuri din 2015, anul în care am făcut cunoștință, și din 2012, anul nașterii CDViN, unii dintre noi au regăsit, printre vinuri, amintiri dureroase. Am stat cu toții cu ochii în smartphone-uri, la știrile cu bombe și amenințări, savurând totuși Masottina R.D.O. Prosecco Extra Dry 2020 – Italia și Bellavista Grande Cuvée Alma Brut Franciacorta DOCG - Italia, primele două vinuri ale serii, la fel de neliniștite ca și lumea. Și unii și-au amintit, privind efervescența din pahar, o întâmplare cu armata sovietică „eliberatoare” petrecută la Sânnicolau Mare.
După ce s-au instalat în casă de bănățeni multietnici și prosperi, după ce l-au obligat pe stăpânul casei, cu pistolul la tâmplă, să bea din „cupajul” preparat de ei într-o canistră de benzină din vinul și țuica furate de prin vecini, mujicii sentimentali au găsit de cuviință să facă un dar de despărțire. I-au pus în brațe lui Nagymama o mașină de cusut luată cu japca din comună. După ce eliberatorii au pornit triumfal cu tot cu păduchi spre Berlin, i-au luat câteva zile Bunicului să înapoieze obiectul furat, întrebând rușinat din casă în casă alu cui o fi...
Herbert ne-a alungat puțin gândurile la trecut, servind trei excelente vinuri roșii: Aquitania Reserva Cabernet Sauvignon 2015 - Chile, Apogeum Fetească Neagră 2015 - România, Mauricio Lorca Poético Malbec 2015 – Argentina. Ele au acoperit pentru moment zgomotul bombelor cu dispersie căzute în Kiev și în alte orașe din țara vecină, stârnind totuși adevărul care sălășluiește într-o amintire legată de satul bănățean Ferendia. Deși naziștii, din paranoia lor atât de organizată, au împușcat în 1944 doi săteni, feringenii au păstrat o dușmănie și mai mare pentru „eliberatorii” sovietici, care, dincolo de faptul că le-au umplut izlazul de căcărezele specifice Marelui Stat de la Răsărit, au confiscat și toate vacile satului, sacrificându-le într-o seară în cadrul unui mare ospăț apocaliptic, prilej de blesteme în grai bănățean care, poate, acționează și în vremurile noastre asupra urmașilor acelor criminali.
La urmă și, bineînțeles, nu în cele din urmă, Herbert ne-a încântat cu alte trei cupaje de vis: Château Maucamps Haut-Médoc Cru Bourgeois 2015 (Merlot, Petit Verdot, Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc) - Franța, Casa Silva Quinta Generación 2012 (Cabernet Sauvignon, Carménère, Syrah, Petit Verdot) - Chile, Eral Bravo YBS Year’s Barrel Selection 2012 (Malbec, Cabernet Sauvignon, Syrah) – Argentina.
Devenisem ușor euforici cu toții, în ciuda adumbririi date de știrile prezentului. Un gând ascuns a ieșit la iveală fără de voie, ducându-ne iar în urmă cu aproape 78 de ani. În Novaci, județul Gorj, mai mulți trupeți sovietici cu fruntea îngustă de un centimetru se află instalați de la o vreme în casă de om înstărit. Nu știu ce e aia baie și cu atât mai puțin ce-o fi bideul. Și nici pasta de dinți nu știu ce o fi, le place că-i dulce, o mănâncă pofticioși... Din când în când se îmbată și trag cu pistolul în tavan. Dintr-odată, piere această fericire domestică din vreme de război pe care nu au încercat-o niciodată strămoșii lor care stau cocoțați într-un arbore genealogic pe care nu l-a desenat nimeni. Vine ordinul de plecare către Berlin și părăsesc vila cu pricina... A fost însă o alarmă falsă, așa că se întorc la stăpâna casei, exclamând fericiți: „Mamușca, Mamușca!” Îngrozită și cât se poate de dezgustată, Muma locului le răspunde, cu jumătate de gură, știind bine că nu înțeleg tâlcul: „Mamușca, mânca-v-ar ciorile!”.
Chiar dacă dreptul la fericire îl merită orice muritor, acest drept nu trebuie câștigat cu tancurile, cu katiușele ori kalașnikoavele. Și, la urma-urmelor, cât valorează acea fericire care se bazează pe nefericirea celorlalți? Acesta este adevărul viu care trăiește în amintirea unora dintre noi la aniversarea a zece ani de club și a 32 de ani de libertate. L-am regăsit cu ajutorul vinului, în odăile bunicii, la puțin timp după ce ultima noapte de dragoste s-a transformat în întâia noapte de război.
