Luni 6 Iulie 2020

Seară cu Olaszrizling, Irsai Olivér și mai ales Juhfark sub bradul bunicii

După ce ultima oară, prin toamna anului 2019, ne-a invitat la o degustare de stele, prietenul Andrei...

Cineva iubește, acolo sus și în curtea bunicii, Mustoasa lui Emanuele Reolon

Prin decret al guvernului CDViN, clubul nostru a intrat în stare de oeno-urgență. Avem nevoie cu toț...

Un nou început oenofil cu Herbert, când felinarele solare se aprind...

După o prea îndelungată așteptare, dormitorul și curtea bunicii s-au umplut din nou de prieteni și d...

  • Seară cu Olaszrizling, Irsai Olivér și mai ales Juhfark sub bradul bunicii

  • Cineva iubește, acolo sus și în curtea bunicii, Mustoasa lui Emanuele Reolon

  • Un nou început oenofil cu Herbert, când felinarele solare se aprind...

Luni, 27 August 2012 17:22

Poveste cu Ştirbey, Raluca, Oliver şi tămâioase

Scris de
Evaluaţi acest articol
(8 voturi)

De câte ori dăm prin Drăgăşani, pe la Avincis, e musai să trecem şi pe la Crama Ştirbey. Sau invers. Acum, după un răsărit şi apus de soare binecuvântate la Vila Dobruşa, am coborât un pic, cu căţel şi purcel, la prietenii noştri Oliver şi Raluca Bauer. Şi nu numai pentru vinurile de acolo, ci şi pentru ospitalitatea cu care suntem primiţi de fiecare dată, chiar şi atunci când oamenii nu-şi mai văd capul de treabă cu culesul şi prelucratul strugurilor.

Ne-a întâmpinat Raluca, ca o prietenă în stare să îmbrăţişeze dintr-odată pe toată lumea. Şi lumea, adică echipa Vestik, venea de la Arad, Timişoara şi Schweinfurt, via Castelul Bran. Oliver a apărut de undeva din adâncul cramei, încotoşmănat cu pantaloni lungi şi vestă groasă, trecând aşa, ca un soldat al viei şi vinului, la lumina toridă a zilei de august, în lumea de sus în care termometrele arătau o temperatură incredibilă. Dieter şi Mara au avut ocazia să-şi exerseze germana în compania oenologului de la Ştirbey, iar Raluca nu a aşteptat prea mult şi a deschis spumantul de Crâmpoşie. Am vizitat crama pe îndelete, mirosea a struguri proaspăt zdrobiţi, a must şi a tămâioase care vor deveni cândva vinuri de poveste. La 14 grade, printre baxuri, prese şi sticle, parcă am intrat deja într-o altă lume, în lumea de jos a cramei peste care domneşte cu puteri depline oenologul casei.

 

Apoi au tot curs vinuri pe terasa cu vedere la Olt: Crâmpoşie Selecţionată 2011, Fetească Regală 2011, Rosé 2011, Novac 2010 şi Fetească Regală Genius Loci 2007. Am fost ospătaţi şi cu o mâncare uşoară, din paste şi legume, şi chiar că nu ne mai venea să plecăm vreodată de acolo. Dieter se bronza la 37 de grade, iar Mara îşi trata o mică zgârietură la deget cu răceala binefăcătoare a unui demisec din 2011. Ne-am mai prostit în poze, Mara s-a aprovizionat cu nişte piersici apetisante, însă apoi ne-am văzut nevoiţi să umplem portbagajul cu baxuri şi să o luăm către casă. Acolo unde am ajuns după vreo şapte ore, încărcaţi cu încă o experienţă minunată şi cu nişte amintiri care merită să fie destăinuite aici, măcar de dragul reîntoarcerii cu gândul în acele locuri care ne atrag tot mai mult, aproape irezistibil.

Citit 9212 ori Ultima modificare Vineri, 29 Martie 2013 16:36
Publicitate

Pivnicer

De când ne cunoaștem cu prietenii noștri Zoli și Raluca, și să tot fie vreo șapte ani, am trăit atât de multe aventuri împreună că ele nu pot fi povestite nici în o mie și una de pagini de călătorii oenologice. Totuși cele mai importante evenimente legate de ei pot fi descrise mai jos, în câteva cuvinte și imagini, de dragul celui mai nou membru al clubului nostru de vin.

Caută

Publicitate