Doisprezece vestici şi vreo opt baxuri de vin s-au aflat vreme de opt zile în voiaj de plăcere prin România. Am explorat împreună Transilvania, Buzăul, Brăila, Delta şi două crame din Dealu Mare, fotografiind, bând vin, jucând Turnul instabil şi devorând meniuri bogate. Vinul s-a împuţinat până la dispariţie, fiind nevoie să ne aprovizionăm cu alte baxuri de la Viile Metamorfosis, Cramele Rotenberg şi LacertA, cardurile de memorie s-au umplut de filme şi fotografii, iar memoria afectivă a înregistrat toate senzaţiile acestei mici aventuri de august prin România.
Să vă spun cum a fost. Într-o bună zi ne-am apucat să ghicim culoarea, soiul şi chiar creatorul vinurilor cu ajutorul unor superbe pahare negre. E distractiv dar şi umilitor un asemenea exerciţiu pentru cineva care se crede connaisseur, ba şi pentru cineva mai modest care abia dacă aspiră la o asemenea onorantă condiţie.
Unele sărbători pot să ţină trei zile şi trei nopţi, fără ca sărbătoritul să prindă de ştire, fără să fie prevenit de asta. Aşa s-a întâmplat la sfârşitul lui iulie, de ziua lui Oliver. Cum care Oliver? A lui Oliver Bauer Punct, oenologul de top de la Ştirbey şi de la crama omonimă, de la crama lui însuşi, prietenul nostru, soţul Ralucăi, creator de Crâmpoşii sublime, liniştite şi neliniştite, seci sau demidulci, însă neapărat acide.
Mai întâi am ales cinci sticle de Sauvignon Blanc, vinuri create de nişte prieteni în Mehedinţi şi Drăgăşani. Pe urmă am cumpărat un munte de gheaţă, am învelit sticlele în folie neagră şi le-am cufundat în frapiere. Apoi ne-am adunat în clubul bunicii şi am săvârşit încă un ritual al degustării, dând note şi făcând mofturi. Ca nişte mici robertparkeri care s-au născut cu paharul Spiegelau în mână şi cu Barolo în cupe.
În felul său, Clubul Degustătorilor de Vin este şi un muzeu al autografelor. În colecţia lui Dan există peste 6.000 de piese, din care putem expune pe rând în club aproximativ 500. Toate degustările noastre cele de toate joile, vinerile şi sâmbetele se desfăşoară aşadar sub privirile curioase, senine ori invidioase ale Rolling Stones-ilor, ale unor cosmonauţi sovietici zburaţi ori nezburaţi, ale lui Sir Elton John şi ale lui Sir Mihail Kalaşnikov, ale lui Mario Vargas Llosa, Alain Delon, Norah Jones, ba chiar şi ale lui François Hollande, Angela Merkel ori Shimon Peres.
Călătoriile noastre sunt în felul lor epopeice. Desigur, isprăvile, vitejiile ţin mai degrabă de shooting, de şedinţele foto, de felul în care răzbim furtunile din paharul cu vin, de euforia povestirii.
În al patrulea an de când frecventăm Ziua Bunicii Maria Ştirbey, unele fapte se repetă identic, altele sunt asemănătoare, însă ineditul continuă să apară.
Complexul Muzeal Arad găzduiește, până în 18 mai 2014, în sala „Ovidiu Maitec” a Muzeului de Art, o expoziție de artă contemporană a unui artist din noua generație de plasticieni preocupați de o zonă neoconstructivistă, cu accente abstracte.
După Titi, Paula, una dintre cele mai fidele membre CDViN, a dorit să-şi sărbătorească ziua de naştere în club. Chiar dacă am ajuns să scriu despre asta abia acum, a fost un prilej de bucurie pentru toţi; o dată, fiindcă Paula are o familie frumoasă şi numeroasă cu care ne-a făcut plăcere să relaţionăm; apoi, fiindcă Paula, asemenea lui Titi, e o degustătoare suficient de experimentată încât să-şi aleagă singură vinurile aniversare.
Ultimul eveniment marca Vestik are legătură cu ciocolata de top şi cu câteva vinuri memorabile. Dormitorul bunicii i-a avut drept oaspeţi totodată pe primarul Aradului şi pe un simpatic personaj cu coadă, care nu a apucat să facă cunoştinţă cu cel care a inspirat emblema Clubului Degustătorilor de Vin Neautorizaţi.
Nu a apucat să treacă 2013 şi, uite, îmi dau seama că am mai găsit de cuviinţă să organizăm o degustare. De data aceasta, nu în dormitorul bunicii, ci în deplasare, la un cunoscut restaurant arădean. Dacă locul a fost diferit, publicul nu a fost tocmai străin, dat fiind că o bună parte din invitaţii la eveniment au legătură cu Vestik şi CDViN.