Afişez elemetele după tag: bauer

Ani bisecți, vinuri bisecte... Din patru în patru ani, în anii aceia de 366 de zile în care luna februarie numără 29 de zile, avem plăcerea să organizăm câte o degustare cu licorile aferente, din recolte bisecte.  În 2020, am propus spre savurare șase vinuri, cel mai vechi fiind de la începutul mileniului. Unde mai pui că am sărbătorit cu această ocazie și clubul, care tocmai a împlinit o frumoasă vârstă... bisectă.

Recunosc: până cu câteva zile în urmă, habar n-aveam că un singur bob de cafea poate să degaje peste 1.000 (o mie!) de arome, în funcție de tratamentul la care e supus înainte de a fi măcinat și apoi savurat dintr-o ceașcă, sub forma unui espresso. Noroc că am aflat asta, și multe alte chestii nemaipomenit de interesante, la prima degustare de cafea - COFFEE CUPPING, cum este cunoscută,  pe plan internațional, această experiență senzorială - organizată în istoria de șase ani a clubului nostru. O degustare de trei cafele espresso, simbolul Made in Italy, ghidată, cum altfel, de un italian get-beget, originar din Puglia.

Doi ani. De atât am avut nevoie noi, cei din Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizaţi, pentru a întrupa o idee ce ne-a venit în vara lui 2013: o expoziție de artă cu tematică oenologică, dublată de o degustare. O premieră pentru Arad, şi nu numai. Evenimentul, pe care l-am numit PODGORIA ARTELOR, a constat, de fapt, în şapte expoziţii tematice prezentate simultan vizitatorilor: tablouri pictate cu vin roşu, obiecte de mobilier din dopuri de plută, corpuri de iluminat din sticle goale vin, machete de cramă la scară, fotografii ale cramelor din Europa, bijuterii în culorile vinurilor, obiecte inedite din lemn pentru degustări la picnic.  

Pentru două zile, Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați s-a mutat la Timișoara. Printr-o mișcare magică, dormitorul bunicii a fost translatat în holul Hotelului Timișoara, cu tot cu membrii clubului. Există numeroase probe și dovezi în acest sens, între care se numără și mărturiile participanților la prima ediție a Automotive Forum România,  care au putut să deguste la stand un pic din atmosfera și vinurile noastre.

Nu cred că greşesc dacă spun că o vizită la vulcanii noroioşi din judeţul Buzău reprezintă una dintre cele mai frumoase experienţe turistice pe care o poate trăi cineva în România. Noi am consumat-o în doisprezece, în cea de-a patra zi de cutreierat prin ţară, şi am sărbătorit-o deschizând o sticlă de vin în cadrul unui flashtasting cu decor şi bolboroseli vulcanice.

Mai întâi am ales cinci sticle de Sauvignon Blanc, vinuri create de nişte prieteni în Mehedinţi şi Drăgăşani. Pe urmă am cumpărat un munte de gheaţă, am învelit sticlele în folie neagră şi le-am cufundat în frapiere. Apoi ne-am adunat în clubul bunicii şi am săvârşit încă un ritual al degustării, dând note şi făcând mofturi. Ca nişte mici robertparkeri care s-au născut cu paharul Spiegelau în mână şi cu Barolo în cupe.

În felul său, Clubul Degustătorilor de Vin este şi un muzeu al autografelor. În colecţia lui Dan există peste 6.000 de piese, din care putem expune pe rând în club aproximativ 500. Toate degustările noastre cele de toate joile, vinerile şi sâmbetele se desfăşoară aşadar sub privirile curioase, senine ori invidioase ale Rolling Stones-ilor, ale unor cosmonauţi sovietici zburaţi ori nezburaţi, ale lui Sir Elton John şi ale lui Sir Mihail Kalaşnikov, ale lui Mario Vargas Llosa, Alain Delon, Norah Jones, ba chiar şi ale lui François Hollande, Angela Merkel ori Shimon Peres.

După experienţa minunată de la Avincis, pe Dealul Dobruşa, duminică am luat drumul Cramei Ştirbey. Pierdusem doi oameni din echipajul de 16, nevoiţi să plece cu noaptea-n cap către Budapesta, pentru un inevitabil zbor de serviciu undeva în Europa. Ne-am încolonat în cinci maşini, în şir indian de degustători absolut neautorizaţi, şi am traversat Drăgaşaniul ca la nuntă. Apoi am făcut la stânga, urcând şoseaua şerpuită care duce în mod inevitabil dar cât se poate de agreabil la Prince Ştirbey.