Afişez elemetele după tag: dragaica roșie

O degustare mult așteptată, cu casa închisă, o fost cea oficiată în ultimul weekend de Boris Ionescu. Cel mai vechi colaborator al clubului, cu care am împărtășit mai bine de un deceniu de evenimente, a prezentat cele mai noi vinuri premium din portofoliul Cramei Oprișor.

Dacă daţi căutare după cuvintele cheie din titlu pe site-urile şi blogurile noastre vestice, veţi putea constata că draga Cramă Oprişor este unul dintre cei mai activi parteneri ai CDViN, după numărul de degustări, prezenţa scenică, ţinuta prezentării şi calitatea vinurilor servite. De vină pentru această statistică este fără îndoială Mr. Boris Ionescu, maestrul de ceremonii oenologice de prin partea asta de ţară, care tocmai a recidivat cu ajutorul unei noi întâlniri în odăile bunicii.

Prin 1992 am călătorit întâia oară la Praga. La noi era mizeria cumplită postcomunistă, la ei se prefigura deja întoarcerea la civilizaţie. La civilizaţia occidentală: hoteluri, lustraţie, capitalism, libertate prosperă. La noi - scârba de Iliescu, la ei - vocea inconfundabilă a lui Havel. Acolo, în capitala a ceea ce încă mai era Cehoslovacia, am băut cea mai bună bere din lume. Şi văzusem mămici cu cărucioare în taverne, legănând uşor pruncii în vreme ce sorbeau un Pilsner dumnezeiesc. La ei, vânzătorii din pieţe aveau chipuri de studenţi cu conştiinţă în ochi. La noi, aprozariştii erau foarte bruneţi şi păreau proaspăt eliberaţi din puşcărie. Şi aşa mai departe şi aşa mai departe...

Mihai, mezinul Vestik, nepotul meu corporatist alături de care caut potcoave de cai morţi prin Atlantida scufundată a copilăriei, îmi trimite texte şi poze din Germania cu unul din vinurile preferate de la Crama Oprişor. În ultima vreme, vinurile călătoresc alături de noi pe toate meridianele oenologice ale lumii, ba chiar îşi au propria poveste, spusă cu grijă pe toate site-urile noastre. Mai ştiţi pe cineva, în afară de autorii de pastişe pe care nu-i bagă nimeni în seamă, care să facă toate acestea - călătoria, flashtasting-ul, reportajul - cu atâta pasiune?