Timp de două zile, în mod consecutiv şi cât se poate de hedonist, o parte dintre membrii CDViN s-au bucurat de două dintre cele mai grozave festinuri de care au avut parte vreodată în viaţă. De vină pentru asta sunt prietenii noştri din (şi de) Drăgăşani Oliver şi Raluca Bauer, care au găsit de cuviinţă să organizeze o seară gastronomică Crama Bauer. dar şi o nouă ediţie Cellar Tales tocmai în dormitorul bunicii din Arad.
Prin 1992 am călătorit întâia oară la Praga. La noi era mizeria cumplită postcomunistă, la ei se prefigura deja întoarcerea la civilizaţie. La civilizaţia occidentală: hoteluri, lustraţie, capitalism, libertate prosperă. La noi - scârba de Iliescu, la ei - vocea inconfundabilă a lui Havel. Acolo, în capitala a ceea ce încă mai era Cehoslovacia, am băut cea mai bună bere din lume. Şi văzusem mămici cu cărucioare în taverne, legănând uşor pruncii în vreme ce sorbeau un Pilsner dumnezeiesc. La ei, vânzătorii din pieţe aveau chipuri de studenţi cu conştiinţă în ochi. La noi, aprozariştii erau foarte bruneţi şi păreau proaspăt eliberaţi din puşcărie. Şi aşa mai departe şi aşa mai departe...
Cred că nu greşesc prea tare dacă spun că prietenul Andrei Schmak este unul dintre cei mai buni cunoscători de vin pe care i-am întâlnit prin părţile astea de ţară. Aproape nelipsit de la degustările Vestik, Andrei a deschis de puţin timp o mică sală de degustare în buricul Aradului, împărţind spaţiul cu cunoscuta librărie Tulipán a comunităţii maghiare. Într-o seară ploioasă de ianuarie m-a invitat acolo, alături de doamna Pivniceră şi de alţi doi cunoscuţi pasionaţi din anturajul Vestik, la un blind de vinuri ungureşti.
Părea să fie o seară ca oricare alta. Rita dormea oftând în pătuţul ei, Lucky Motanul torcea pe un fotoliu, Pivnicerul, adică eu însumi, abia ce coborâse în pivniţă după un vin. Toate se aflau la locul lor, în tihna unei seri blânde de ianuarie. Dintr-odată, în acest peisaj domestic amplasat undeva în centrul nu ştiu cât de burghez al burgului arădean se insinuă intriga unei întâmplări care merită povestită.
Nu a apucat să treacă 2013 şi, uite, îmi dau seama că am mai găsit de cuviinţă să organizăm o degustare. De data aceasta, nu în dormitorul bunicii, ci în deplasare, la un cunoscut restaurant arădean. Dacă locul a fost diferit, publicul nu a fost tocmai străin, dat fiind că o bună parte din invitaţii la eveniment au legătură cu Vestik şi CDViN.
Se pare că decembrie a fost luna Drăgăşanilor în Clubul Vestik. După întâlnirea cu Ghislain şi Angela, care au prezentat vinurile Casei Avincis, am avut bucuria să ne revedem în dormitorul bunicii cu Oliver şi Raluca, oenologul şi PR-ul Casei Ştirbey.
Pentru vestici, vinurile LacertA sunt o mai veche cunoştinţă, de prin 2010/2011. Numai întâmplarea şi un concurs de împrejurări nu neapărat favorabile au făcut să ne reîntâlnim cu guşterii simpatici de pe etichete abia în 2013 în dormitorul bunicii. Un merit că revederea s-a produs în sfârşit îl are şi somelierul Bogdan Raul Todor, profesionist şi prieten cu care am împărtăşit în prealabil bucuriile unor întâlniri cu crame şi evenimente de top, dar şi febleţea eternă pentru Toscana.
Crama Liliac a recidivat în materie de degustări în dormitorul bunicii şi plăcerea a fost din nou de partea noastră, a vesticilor amatori de vinuri acide şi seci. În absenţa motivată dar regretată a Ioanei Micu, Mihai Colfescu a adus cu sine cinci vinuri de top din cele două game ale casei, Crepuscul şi Liliac. Am degustat pe rând Gewürztraminer 2012 Crepuscul, Fetească Regală&Sauvignon Blanc 2012 Crepuscul, Fetească Regală 2012 Liliac, Sauvignon Blanc 2012 Liliac, Fetească Neagră&Merlot 2011 Liliac.
Ultima degustare organizată de reprezentantul Cramei Oprişor în dormitorul bunicii a cuprins un Rosé Caloian din 2012 şi trei vinuri australiene: Penfolds Rawson's Retreat Shiraz Cabernet 2010, Rosemount Cabernet Sauvignon 2005, Penfolds Bin 138 Grenache Shiraz 2004.