Luni 10 Decembrie 2018

Tignanello, un Supertoscan în dormitorul bunicii

Așa cum orice împătimit știe, Tignanello este un cuvânt cheie în oenogalaxia Antinori. De aceea, o î...

Un proiect inedit: VALAHORUM - ESSENCE DE ROUMANIE. În căutarea excelenței vinului românesc

Trei profesioniști pasionați de vin, trei crame şi vinuri ce promit să devină repere, în domeniu, în...

Casa de Vinuri Cotnari lansează spumantul de Fetească Neagră

Încă era o seară frumoasă de noiembrie, poate ultima din lunga toamnă însorită. Missy stătea în fere...

  • Tignanello, un Supertoscan în dormitorul bunicii

  • Un proiect inedit: VALAHORUM - ESSENCE DE ROUMANIE. În căutarea excelenței vinului românesc

  • Casa de Vinuri Cotnari lansează spumantul de Fetească Neagră

Miercuri, 12 Iunie 2013 10:21

Mică aventură de iunie în realitatea unei stampe transilvane

Scris de
Evaluaţi acest articol
(7 voturi)

Povestea de faţă a început în urmă cu câteva luni la un vernisaj de stampe organizat de muzeul de artă arădean. Atunci am făcut cunoştinţă cu o parte din colecţiile lui Adrian Ciceu, muzician român stabilit la Berlin. Ulterior, am avut plăcerea să-l întâlnim personal pe colecţionarul de artă în cadrul unei degustări organizate în clubul Vestik.
N-am ştiut atunci că ne va fi dat să trăim o mică aventură, într-un alt decor şi într-un alt anotimp, tot în prezenţa sa şi a unor prieteni vestici.

S-a întâmplat într-o zi ploioasă de iunie. Am fost invitaţi să-l vizităm într-un cătun braşovean situat la 900 de metri altitudine, locul unde îşi face marile vacanţe româneşti în ultimii zece ani. Un loc aproape nelumesc de frumos, un paradis tradiţional situat deasupra lumii, într-o Românie celestă.
Măgura e o localitate montană la care ajungi dacă o iei către Bran şi apoi treci prin Moieciu. Până să ajungem acolo însă am traversat iar Ardealul, am poposit la Fântâniţa Haiducului, am pozat totul pe drum, mici accidente, lucrul la autostradă, turnuri de fum, oile industriale, mici detalii erotice de pe barurile de la marginea drumului, rândunici, munţi şi castele.
Pentru şoferul de la câmpie, drumurile de munte, serpentinele în ac de păr, prăpastia şi îngustimile sunt mici pricini de spaimă, dar şi de fior aproape aşteptat. Într-un final am ajuns la destinaţie, prin noroiul ultimelor ploi, fiind întâmpinaţi cu căldură de gazda noastră. Nu ne-am putut bucura însă foarte mult de peisaj fiindcă o mică fiinţă suferea pe o canapea şi a trebuit să o ducem până la spital, în Braşov. Ne-am petrecut astfel prima parte a nopţii pe holuri cu medici şi desene cu Aristocats şi Albă ca Zăpada, ţinând de o mână o fetiţă necăjită de boală, transformându-ne într-un fel în trei tătici îngrijoraţi.
Cum tăticul adevărat s-a internat cu tot cu fetiţă şi şi-a petrecut următoarele nopţi în spital, noi ne-am întors la casa de deasupra lumii unde ne aştepta Adrian Ciceu. A fost un drum palpitant în noapte, prin locuri pe care abia le-am văzut întâia - a doua oară, într-un necunoscut în stare să ne stârnească toate emoţiile. Am dormit într-o casă cu acoperiş de şindrilă, o locuinţă tradiţională care copia un model de la Muzeul Satului, clădită de un arhitect care s-a jucat frumos cu efectele luminii, mărind ferestrele şi oferind un peisaj de vis oricărui norocos privitor care o vizitează ori locuieşte acolo. Dedesuptul şi deasupra ochilor noştri se întindea lumea montană, precum o stampă cu prăpăstii pe marginea cărora nu medita nici un poet, ci numai gândul călător al vreunui fotograf de ocazie.
Am surprins multe cu ochiul aparatului foto, biblia din dormitor, păsările ierbii şi ale gardului, ceaţa care învăluia încet panorama, planurile înclinate pe care cineva a desenat şi tuns copacii, apa jgheaburilor, stropii de ploaie prin care se întrezărea chipul gazdei care îşi lua rămas bun.
Se făcuse a doua zi a aventurii noastre şi ne pregăteam să vizităm o cramă cu turn din inima Transilvaniei. Dar până acolo, drumul nostru a trebuit să treacă prin Sighişoara, pe lângă alte castele cocoţate pe dealuri şi munţi, prin câmpuri cu sute de berze fericite, printr-una dintre cele mai frumoase zone ale României. La capătul lui, ne aştepta cineva care pusese vinul la frapieră şi bunătăţile pe grătar, învăluind în fum peisajul cu vii şi Târnavă Mică.

 

Citit 3567 ori Ultima modificare Luni, 24 Martie 2014 22:20

Vorbe despre vin

        It’s not from Napa. I can’t tell you whether it’s a merlot or cabernet. … I can’t say because it’s a 1947 Cheval Blanc. About half merlot, half cabernet franc.


Publicitate

Pivnicer

Noi, da. Acesta este răspunsul la întrebarea din titlu. De fapt, nu am fost cu toții acolo, la Groningen Wijnfestival 2018, ci am participat mai degrabă printr-un bun reprezentant, mezinul Clubului Degustătorilor de Vin Neautorizați, Dan Sămînță.

Caută

Distribuie asta!

Publicitate