Miercuri 26 Iunie 2019

Cum am legat, la ziua Cramei Avincis, o strânsă prietenie cu Cuvée Grandiflora 2013

În ultimii opt ani, pentru entuziaștii degustători neautorizați din dormitorul bunicii, celebrarea R...

Secretele gourmet ale Vaticanului. Un festin divin, cu Salvo Lo Castro

Evenimentul gourmet al anului, în Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați, s-a petrecut duminică, ...

Furmint și Cabernet Franc din Magyarország, în compania unui cavaler arădean al vinului

Un bun prieten a susținut recent o degustare de cinci stele în dormitorul lui Nagymama. Schmak Andrá...

  • Cum am legat, la ziua Cramei Avincis, o strânsă prietenie cu Cuvée Grandiflora 2013

  • Secretele gourmet ale Vaticanului. Un festin divin, cu Salvo Lo Castro

  • Furmint și Cabernet Franc din Magyarország, în compania unui cavaler arădean al vinului

Vineri, 28 Iunie 2013 18:42

Scrisoare către mezinul vestic pătată cu un strop de Caloian Rosé de la Crama Oprişor

Scris de
Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

 

Dragă Mihai,

Află despre noi că suntem bine sănătoşi, ceea ce îţi dorim şi ţie. Am primit cartea ta poştală cu tine însuţi zâmbind acolo, în îndepărtata Indie. Trebuie să ştii că zilele trecute am fost pe la Ferendia unde toate erau la locul lor: iarba curţii, Vasile, omul nostru din Panama, găinile şi curca albă cu pui, via, pomii lui Tatabun, biserica de pe celălalt deal. Grajdul parcă s-a mai coşcovit un pic, însă e tot în locul ştiut, trebuie să-l reparăm cât mai curând. Numai Mama şi Muma, numai Moş Ion şi Baba Lena, numai Tatabun nu mai sunt de găsit acolo, fiind deportaţi într-o lume ceva mai bună.

Dudele s-au copt de-a binelea iar Vasile le-a strâns cu prelata şi a umplut un bidon pe care am găsit de cuviinţă să-l transformăm în răchie, eveniment de la care trebuie să ştii că ne-ai foarte lipsit. În prezent pe prelată cad corcoduşele scuturate de omul nostru din Panama şi, când tu vei ateriza pe aerodromul din Ferendia, ele vor fi numai bune de transformat într-o altă tărie.
Dar nu despre tării mi-am propus să vorbesc în scrisoarea de faţă, ci despre vin. De la o vreme, Vasile, omul care, în absenţa lui Tatabun, se îngrijeşte de toate cele de la Ferendia, pomenea întruna despre nu ştiu ce rosé văzut într-o reclamă la teve. Din păcate, nu a reţinut nici marca, nici producătorul, fiind de felul lui distrat în privinţa amănuntelor de acest fel. Aşa că m-am gândit să-i fac o surpriză ducând cu mine în Yaris, la frapieră şi gheaţă, unul din rosé-urile mele preferate. Totul a decurs foarte frumos. Puii de mâţă fără de nume pe care Vasile i-a adus pentru a prinde cândva şoareci în şpais s-au apropiat curioşi de frapieră, însoţiţi de două găini anonime şi de căţelul Bombonel, o altă vietate omenească însă cu coadă pe care omul nostru din Panama a salvat-o prin înfiere. Găinile au preferat cojile de pâine, asemenea lui Bombonel, asemenea unei mâţe. Numai eu şi Vasile ne-am delectat cu vinul bine răcit. Şi poate că asta şi-a dorit şi unul din pisoii care au degustat gheaţa în curs de topire.
Pe urmă am dus vinul în grădină, tot pozându-l alături de coasa, via şi pomii lui Tatabun. Vasile zâmbea fericit cu ţigara în colţul gurii, roşiile se pârguiau alături, strugurii sunt deja mari cât palma, merii, perii şi prunii se încovoaie de fructe, vezi bine că ai toate motivele să te întorci odată de la indienii ăia. Dacă vii mai iute, mai facem un flashtasting, promit. Uite, până şi căţelul numit Viorel se bucură de prezenţa noastră şi a Caloianului Rosé, tăvălindu-se în iarba proaspăt cosită de Vasile.

Cu dor,
Al tău Pivnicer şi Ucă, în numele vesticilor care am mai rămas

 

Citit 3151 ori Ultima modificare Luni, 24 Martie 2014 22:04

Vorbe despre vin

        It’s not from Napa. I can’t tell you whether it’s a merlot or cabernet. … I can’t say because it’s a 1947 Cheval Blanc. About half merlot, half cabernet franc.


Publicitate

Pivnicer

Fără să fim șefi de stat, mari maeștri de lojă ori mici somități pe scara socială, călătoria noastră din 2019 la Drăgășani, de Ziua Bunicii Maria Știrbey, a trecut fortuit prin Sibiu. Cu o lună înaintea evenimentului, nu mai erau de găsit locuri de cazare acceptabile în zona Drăgășaniului pe o rază de 50 de kilometri, așa că am avut bucuria să revedem Hermannstadt-ul și să-i savurăm bunătățile.

Caută

Distribuie asta!

Publicitate