Imprimă această pagină
Joi, 03 Octombrie 2013 17:15

Întâmplare cu Fetească Neagră şi Malvasia la cooperativa agricolă Cinque Terre

Scris de
Evaluaţi acest articol
(9 voturi)

Din Elveţia, după sedinţa foto cu Rusalcă şi lebede de Lucerna, am luat drumul Italiei. În Cinque Terre am regăsit alţi membri ai CDViN şi am efectuat o degustare de seară cu vinuri româneşti în Casa del Capitano. A doua zi ne-am îndrăgostit de Marea Ligurică şi de vinurile albe de Manarola, dar am şi pus în scenă un flashtasting cu Fetească Neagră la cooperativa agricolă.

Joi, 29 august. La Manarola, în Cinque Terre ajungem seara târziu. Tuneluri lungi, perfect iluminate, fără de maşini, ne duc într-un loc neverosimil. Acestor oameni nu le plac lucrurile facile şi nu aleg niciodată calea cea mai uşoară. Şi fac asta de mii de ani, în construcţii, în artă, în arhitectură. Casele din Manarola sunt zidite pe piatră chiar pe faleza abruptă, stâncoasă, înaltă de zeci ori chiar sute de metri. De pe terase se vede marea. În dreapta e turla unei vechi biserici, în faţă un deal întreg de piatră, terasat pe vreo 15 niveluri, pe care creşte vie. În vârf e cimitirul, încercarea supremă. Din parcare coborâm cu bagajele către Casa del Capitano, reşedinţa noastră. Totul e abrupt şi strâmt, străzile, scările, trecerile, însă apartamentele sunt spaţioase, de lux. Deschidem trei vinuri româneşti şi ne bucurăm de reîntâlnire; din ţară am venit 12 până acum, patru via Germania, Benelux, Franţa, Elveţia, iar restul via Ungaria şi Austria. Urmează să sosească alţi patru, iar grupul întreg de 16, toţi degustători de vin neautorizaţi, se va reuni în Toscana, la Montaione.

Vineri, 30 august. O zi întreagă, o zi minunată petrecută la Manarola. În sfârşit, o cafea adevărată, un ristretto revigorant, la terasă. Facem şi o şedinţă foto cu Fetească Neagră de SERVE, pisic de Cinque Terre şi inscripţie cu cooperativa agricolă. Luăm o masă fabuloasă la localul Il Porticciolo, cu bruschete, vin alb şi lasagna irezistibilă. Se duc trei sticle de vin alb din producţia locală, de Malvasia şi Trebbiano. În total am consumat, în şase, patru vinuri, iar apoi, după un somn scurt şi câteva duşuri şi după ce am recuperat o prietenă de la gară, o prietenă venită din ţară cu avionul şi cu trenul, ne-am dus la baie! Plaja, de fapt, nu există, ci doar o alee de beton care coboară abrupt printre stânci. Sunt câteva zeci poate chiar o sută de turişti de toate culorile, rasele, limbile pământului, care fac baie, şed la soare, fotografiază ori visează printre pescăruşi. Aş vrea să nu mai plec de aici, am înotat câteva ore, am făcut sărituri de pe stânci, am înghiţit apa sărată şi-am privit asfinţirul alături de tot felul de naiade japoneze ori germanice fotografiate de iubiţii lor nelipsiţi. Se înserează iar mâine e sâmbătă, 31, şi trebuie să plecăm spre pensiunea toscană unde vom petrece următoarele şapte nopţi.

 

Citit 3747 ori Ultima modificare Miercuri, 19 Ianuarie 2022 13:47