Marți 2 Martie 2021

Aniversare în dormitorul bunicii cu Herbert Sold Out

Când toată lumea de pe Pământ se ascunde de virus fugind pe fața nevăzută a Lunii, amicul Herbert Sz...

Delectare cu mousse și Avincis, ca-n vremurile bune

La ultima degustare cu vinurile Avincis, desfășurată în bula temporală fragilă numită scenariu verde...

Călătorie în Bordeaux cu ajutorul unui prieten virtual

Prima degustare din 2021 a fost una cu totul și cu totul specială, câtă vreme promotorul vinurilor s...

  • Aniversare în dormitorul bunicii cu Herbert Sold Out

  • Delectare cu mousse și Avincis, ca-n vremurile bune

  • Călătorie în Bordeaux cu ajutorul unui prieten virtual

Marți, 29 Octombrie 2013 11:45

Declaraţie de dragoste pentru Florenţa în compania unui Cuvée Andrei

Scris de
Evaluaţi acest articol
(6 voturi)

De câte ori ajung în Florenţa, am impresia că timpul trece prea repede, că ar fi trebuit să aloc câteva luni, dacă nu o viaţă pentru explorarea ei. De data aceasta am luat cu mine, cu noi, şi un Cuvée Andrei, căruia i-am prezentat oraşul. Şi dacă acum a fost vorba de un flashtasting, sunt sigur că ne vom întoarce cândva aici pentru un longtasting, pentru un very longtasting.

Vineri, 6 septembrie. Zi de Florenţa, flashtasting cu Cuvée Andrei. Lăsăm maşinile într-o parcare de supermarket şi călătorim cu tramvaiul până în centru. Tramvaiul e o noutate în Florenţa, linia a fost inaugurată în urmă cu câţiva ani. Chiar dacă suntem uşor obosiţi de toate câte au fost după un voiaj de două săptămâni, Florenţa ne absoarbe  încet în luxul său de aur, piele şi marţipan. Pe un afiş, văd un chip florentin, un chip de Ufizzi, un profil amintind bine de Albiera Antinori. O luăm pe la dom spre Piazza della Signoria, apoi, prin Ufizzi, către Ponte Vecchio.
În piaţă, marele Cosimo are un porumbel pe creştet. Poate că e mai bine însă să priveşti oameni, nu statui, să admiri frumoasele Florenţei, dudui pe bicicletă ori pozând la Ufizzi pentru vreun starving artist. Mihai aşază cuvée-ul pe balustradă, într-un loc strategic din care poţi privi de-a binelea ori digital splendoarea cu Arno şi Ponte Vecchio.  Râul s-a umplut de bărci şi de turişti de toate culorile, plimbaţi pe apă de nişte gondolieri adaptaţi locului.
Pe Ponte Vecchio, lacăte şi inimioare la statuia lui Benvenuto Cellini. La capătul podului, în Oltrarno, ne ghiftuim cu îngheţată. Nu mai am chef de muzee, nu mai am chef de campanile, nu mai am chef de domuri. Vreau doar să fiu între oameni, între aceşti florentini superbi, să respir, să văd şi să aud această Europă renascentistă în care mi-ar plăcea să trăiesc mereu.
Am avut grijă să ne pozăm cu mimii de la Ufizzi, să-l salutăm pe Perseu răpunând Meduza, să ne prostim în chip de Pinnochio la magazinul din obiecte de lemn Bartolucci şi, într-un târziu, obosiţi, să luăm masa la Taverna Divina Commedia. La plecare, în tramvaiul nou-nouţ care părăseşte centrul şi duce înapoi spre margini, mi-am dat seama că sunt la fel de îndrăgostit de Florenţa ca acum patru ani, când cu ultima călătorie aici. Că sunt îndrăgostit până peste cap de Florenţa, ea fiind pentru mine cea mai frumoasă fiinţă urbană.

 

Citit 3690 ori Ultima modificare Luni, 24 Martie 2014 21:25
Publicitate

Pivnicer

Dacă privim înapoi, de-a lungul anului care a trecut, ne dăm seama că 2020 confirmă zicala romană că un an bisect este un an funest. Cu toată tristețea care a cuprins lumea și care ne-a cuprins și pe noi, o mică dar activă comunitate de iubitori de vin care a pierdut recent multe ființe dragi, am consemnat totuși în anul care a trecut și câteva evenimente fericite.

Caută

Publicitate