Sâmbătă 14 Decembrie 2019

O verticală cu Elias Macovela: Moscatel de Setúbal, de la José Maria da Fonseca

În cei aproape opt ani de existență a clubului nostru de degustători neautorizați, nu ni s-a ivit oc...

Valeriu Stoica, Avincis și atâtea legături cu vinul poeziei

Degustare Avincis în prezentarea domnului Valeriu Stoica. Eveniment sold out. Locurile ocupate în 14...

Cinci Savori și tot atâtea Ispite de la Crama Oprișor

Toată lumea oenofilă bine informată știe că o degustare cu vinurile Cramei Oprișor în dormitorul bun...

  • O verticală cu Elias Macovela: Moscatel de Setúbal, de la José Maria da Fonseca

  • Valeriu Stoica, Avincis și atâtea legături cu vinul poeziei

  • Cinci Savori și tot atâtea Ispite de la Crama Oprișor

Joi, 31 Iulie 2014 00:00

Un voiaj sentimental prin Europa şi două flashtasting-uri aproape nemţeşti

Scris de
Evaluaţi acest articol
(7 voturi)

Două vinuri româneşti au călătorit recent prin Olanda şi Germania, însoţind două distinse doamne şi un tânăr studios într-un voiaj sentimental care are legătură cu întâmplări, vise şi speranţe trăite în urmă cu peste 80 de ani. Ele, vinurile, au legătură la rândul lor cu Germania, prin producător ori oenolog, iar studentul a fost recuperat de la Groningen de mamă şi bunică pentru un drum, via Amsterdam, la Heidelberg, locul unde străbunicul său obţinea două licenţe, la începutul anilor '30 ai veacului trecut.


Avionul a zburat de la Timişoara la Amsterdam, ducându-mi Pivnicera şi singura mamă care ne-a rămas, mama Maria Ileana, în străinătate. Mihai zbura către Mexic la rândul său, iar Dan fusese, aerian, în Franţa. Numai eu rămăsesem consemnat la Arad, în compania selectă a Ritei şi a lui Lucky Motanul, de unde am zburat totuşi în Yarisul meu mic şi scump la Ferendia pentru o reîntâlnire cu răchia, cu grădina şi cu Monsieur Boncu, păzitorul casei, cunoscut ca omul nostru din Panama.
După o călătorie cu trenul de la Amsterdam la Groningen, doamnele au fost preluate de Dani, student la Heinze University şi viitor vestic cu acte în regulă, care tocmai a terminat anul întâi. Dani şi-a plimbat mama şi bunica prin cel mai nordic mare oraş al Olandei, ba a şi făcut un flashtasting cu o sticlă de Caloian Cabernet Sauvignon vinificat în alb de la Crama Oprişor chiar în seara finalei mici a Campionatului Mondial din Brazilia, căci aşa s-a nimerit, să fie sărbătoare. A fost o noapte albă pentru toată lumea, fiindcă olandezii au băut bere şi au sărbătorit până dimineaţa victoria băieţilor portocalii.
Pe urmă doamnele şi studentul au luat-o îndărăt spre Amsterdam pentru umblet şi şedinţe foto şi vizită la casa lui Rembrandt. În vreme ce eu îmi vedeam de Ferendia mea iar Mihai se perpelea coroporatist la Guadalajara sau mai ştiu eu unde, Dani a pozat biciclete şi ambarcaţiuni cu nume şui, mămici cu căruciorul în barcă, raţe care-şi hrăneau puii, traseul pisicilor urbane pe firma Steakhouse Santa Maria, lebede, poduri, biserici şi însemne din oraşul lui Rembrandt.
După o altă călătorie cu trenul, cei trei au reuşit să ajungă la Heidelberg, în Germania, deşi conducătorul locomotivei a greşit drumul, reuşind să întârzie, pe nemţeşte, vreo oră şi ceva. Heidelberg, un splendid oraş universitar, locul unde se află cea mai veche universitate germană de pe teritoriul actual al Germaniei (1386), a fost scena unui nou flashtasting, de care s-a ocupat magistral acelaşi student cu aparatul foto de gât. Dani a plimbat Crâmpoşia Selecţionată de la Bauer. prin tot oraşul, suind pe dealuri şi pe aleile filozofilor, anume pentru a surprinde cele mai bune cadre cu vinul nemţesc de Drăgăşani printre turlele şi statuile din Deutschland. Momentul ales a fost cum nu se poate mai potrivit, dat fiind că Germania a câştigat finala CM, prilej de mare sărbătoare şi pentru locuitorii din Heidelberg.
O întâlnire emoţionantă a avut loc la vechea universitate din Heidelberg, acolo unde custodele venerabil al clădirilor a preluat turiştii români, pe bunica venită din România pentru a vedea facultatea unde a studiat părintele său în urmă cu mai bine de 80 de ani. Herr-ul care a avut grijă de grup a exclamat admirativ la vederea diplomei de absolvire: "Rector Magnificus Willy Andreas!". Îl cunoscuse pe rectorul care a semnat cele două licenţe obţinute acolo de Gheorghe Ciorogaru, fusese o personalitate de prim rang a şcolii şi a vieţii universitare germane din anii interbelici.
Cam pe când eu mi-am terminat treburile la Ferendia şi plicurile pentru Lucky Motanul, grupul, familia mea, s-a întors în ţară. I-am preluat de pe aeroportul timişorean, erau fericiţi, mi-au povestit tot-tot-tot. Am mai aflat că Heidelbergul fusese o dragoste la prima vedere şi pentru Dani şi că e un loc tocmai potrivit pentru a-ţi da masteratul. În ce o priveşte pe bunică, la anul o paşte o nouă călătorie sentimentală prin Europa, probabil via Paris, la Lausanne, în Elveţia, locul în care trebuia să urmeze studiile universitare în anii '50, dacă nu venea blestemăţia de comunism peste România. Iar eu, o dată ce mi-am recuperat fericit Pivnicera, mă gândesc de pe acum care ar fi cele mai potrivite vinuri pentru a însoţi în voiaj şi în flashtasting cele mai importante fiinţe din viaţa mea.

 

Galerie foto: Amsterdam

Citit 2043 ori Ultima modificare Luni, 01 Iulie 2019 13:57

Vorbe despre vin

Și vinu-i bun, și hora-mi place, Iar tu Doamne fă-mi ce vrei Numa' pustnic nu mă face! Fă-ma floare alba-n...


Publicitate

Pivnicer

După ce, într-o vineri, prietenul nostru Elias Macovela ne-a oferit, în odăile bunicii, una dintre cele mai frumoase întâmplări oenologice ale anului, o verticală de Moscatel de Setúbal, am zis să-i ținem companie a doua zi prin vizitarea a două crame emblematice din Podgoria Miniș-Măderat.

Caută

Distribuie asta!

Publicitate