Miercuri 22 Noiembrie 2017

BeerGeek și Cross Club. Degustare de bere și ședință foto steampunk la Praga

Ziua 11, vineri, 17 noiembrie. Nu puteam irosi ultima zi a aventurii noastre europene ocolind Praga....

Suedia-Danemarca-Germania. Pe pod și prin tunel, prin cramă și pe feribot, păstrând amintirea unui chip frumos

Ziua 10, joi, 16 noiembrie. Contorul distanței străbătute a trecut de 6.000 de kilometri și noi o ți...

Cum i-am căutat în coarne unui meșter suedez preparator de trofee

Ziua 9, miercuri, 15 noiembrie. Mic dejun à la chef Lars, plată de făcut la proprietar, aurora s-a r...

  • BeerGeek și Cross Club. Degustare de bere și ședință foto steampunk la Praga

  • Suedia-Danemarca-Germania. Pe pod și prin tunel, prin cramă și pe feribot, păstrând amintirea unui c...

  • Cum i-am căutat în coarne unui meșter suedez preparator de trofee

Marți, 14 Noiembrie 2017 01:01

Reportaj la botul renului, în Laponia, cu vinul românesc în desagă

Scris de
Evaluaţi acest articol
(8 voturi)

Ziua 6, duminică, 12 noiembrie. Suntem în nordul extrem al Finlandei, în Lapland, adică în Laponia. E ținutul poporului Sami, care vorbește limba omonimă și trăiește în partea nordică a Norvegiei, Suediei, Finlandei și Rusiei. O zăpadă densă a acoperit rulota noastră și totul e alb și feeric de parcă sărbătorile de iarnă au venit mai devreme. După cina la grătar de aseară, simțim nevoia să ieșim în oraș sau ce-o fi localitatea asta cu case nu foarte apropiate care se numește Saariselkä.

După ce vinurile românești au fost degustate pe rând la cel mai bine cotat wine bar din Cracovia, Polonia, la Muzeul Vinului din Tallinn, Estonia, și după ce au ajuns la papilele unui scriitor și critic de vin din Helsinki, Finlanda, ele vor pătrunde și într-un extraordinar obiectiv turistic din Laponia. Pentru asta însă trebuie să ne întâlnim cu Uule Niels Sara, fermier, proprietar de restaurant, stăpân de muzeu, crescător de reni și organizator de expediții cu sănii trase de reni.

Până atunci tragem la un exotic restaurant Arctic Asia, care se învecinează cu un magazin de suveniruri ai cărui reni de pluș șed simpatic pe un transparent perete comun. Mâncarea asiatică e excelentă, trec două ore până să apară Uule cu microbuzul său Mercedes. Între timp ne batem cu zăpadă, pozăm bicicliști de sezon și căței legați la intrare.

Fermierul apare pe la ora unu, cu două ceasuri înainte să se întunece. E un munte de om, cu o căciulă de blană, cu cizme înalte și impermeabile, cu mănuși de lână. E grăbit și eficient, zice Follow me! și o și luăm din loc cu viteză pe drumurile înghețate și înzăpezite ale Laponiei. După zece kilometri, Uule face la stânga și intrăm în pădure, pe un drum sinuos, către țarcul cu reni în fața căruia e o parcare plină de nenumărate snowmobile.

Uule vorbește cu Gabi, fermierul nostru, despre animalele sale, în timp ce caută un sac cu licheni în magazie pentru a atrage renii. Un puiuț născut târziu apare din țarc, prilej pentru o poză tandră. Apoi se ivesc pe rând renii fermei, între care unul cu coarnele tăiate, destul de blând, pe nume Herbert.

Renii sunt atrași și hrăniți cu Cladonia rangiferina, un lichen cu puternic miros de ciuperci. În mod tradițional, de la începutul primăverii și până la căderea primei zăpezi, sunt eliberați în pădure și lăsați să colinde și să pască liber, apoi sunt strânși cu snowmobilele pentru iernat. Uule e un fermier autentic, privirea lui îngrașă renii, se vede că iubește animalele pe care le îngrijește. Le atrage cu sunete scurte și cu delicatesele din sac, iar ele îl înconjoară, cu coarnele lor imense, ușor reticente la străinii cu aparate foto și cu smartphone-uri care nu au altceva mai bun de făcut decât să le pozeze încontinuu.

Uule ne duce în propriul muzeul al satului lapon, cu case și corturi vechi de 200-300 de ani, iar mai apoi la colecția de exponate Sami, care se află într-o impresionantă construcție de lemn, cum sunt mai toate clădirile de prin părțile astea, unde funcționează și restaurantul familiei. Se găsesc aici poze cu străbunica din veacul al XIX-lea mulgând reni, obiecte din corn de ren, încălțări din blană de ren cu formă adaptată pentru schiuri, poșete, portofele și genți din piele de ren și... somon, unele vechi de sute de ani, gheare de vultur, talăngi de ren, sănii pentru zăpadă mare, harnașamente, coarne de ren și elan, costume populare Sami.

Și cum am terminat aici, Uule suie iar în microbuzul Mercedes cu gardă înaltă la sol și ne ghidează, pe drumuri înzăpezite, către o altă destinație fantastică. E vorba de un complex turistic din zona Inari, mare oraș Sami din nord, capitală a districtului omonim. Ca să ajungem la a doua fermă a lui Uule traversăm Kakslauttanen Artic Resort, un sat de vile și hoteluri de lemn, fiecare cu extensia sa specială – un... iglu de sticlă (o formă de locuință specifică alte populații nordice precum eschimoșii din Groenlanda și inuiții canadieni) destinat observării aurorei boreale. Ba trecem și pe lângă un țarc de câini, Kamisak Husky Farm, folosiți în transportul și turismul cu sănii.

Voiajorul împătimit, care nu duce lipsă de bani, acela care pleacă iarna în Bali ori Cuba, nu are idee cât costă această formă de turism. Dacă totul merge bine din punct de vedere meteorologic, luminile nordului pot fi văzute din aceste spații de cazare devenite miniobservatoare. Prețul unei nopți de contemplare a aurorei boreale este cuprins între 465 și 628 de euro. Noi trecem însă peste asta și îl urmăm pe Uule, care ne duce la cei mai frumoși reni ai săi. Fiecare exemplar are personalitatea proprie și uneori chiar și un nume, după preferințele proprietarilor. Suntem în mijlocul unei turme de exemplare superbe și totul e atât de neverosimil încât merită să fie povestit. Uule îi atrage pe reni cu licheni, apoi ne face o demonstrație de înhămare la sanie și execută o scurtă cursă cu unul dintre renii cei mai iscusiți, pe nume Seme. O sanie valorează cca 600 de euro în sezon, o excursie în sanie trasă de reni face 150 de euro de persoană, iar Uule efectuează cinci curse pe zi din iarnă până în primăvară,

Când ne despărțim, ninge și mai tare, lumina nu mai face posibilă fotografierea, noi mai avem de făcut multe ore până la Nordkapp, pe drum cu gheață și zăpadă, de care Uule nu pare a fi afectat, Mercedesul său merge sigur pe calea strămoșilor Sami.

I-am dăruit niște vinuri românești dar și o pălincă de casă made in Cicir, pe care le-a primit cu bucurie, un troc afectiv, cultural, transfrontalier, un semn al libertății lumii în care trăim. Pe întuneric, am pornt către Lakselv, orășel din capătul fiordului la marginea căruia se află Nordkapp/Cape Nord/Capul Nord, cel mai nordic punct al Europei civilizate.

 

Citit 637 ori Ultima modificare Marți, 14 Noiembrie 2017 09:04

Vorbe despre vin

Cartile mele sunt ca apa, cele ale marilor genii sunt ca vinul. Din fericire toata lumea bea apa.


Publicitate

Pivnicer

Ce poți face într-o singură (bună) zi, dacă ești bănățean ori ardelean, mare iubitor de vin și de călătorii? De exemplu, să vizitezi o cramă din Sălaj, să încerci acolo un Chardonnay de top, iar apoi să pornești către Cluj, pentru a onora o invitație de nerefuzat, care are legătură cu alte vinuri mari.

Caută

Distribuie asta!