Afişez elemetele după tag: Nachbil

Bisol Prosecco Bel Star Brut , Corcova Chardonnay, Liliac Pinot Gris, Liliac Rosé (Pinot Noir), Nachbil Pinot Noir, Corcova Cuvée Bohème. Cu aceste vinuri promovate de prietenii de la Crush am reușit să alungăm iarna de martie pentru toți iubitorii de vin neautorizați care au fost prezenți într-o seară de joi în odăile bunicii.

Într-o seară de sâmbătă, în cadrul unui weekend oenologic, am avut plăcerea să împărtășim prietenilor care au umplut cele două odăi ale lui Nagymama nu mai puțin de șapte vinuri provenind de la tot atâtea crame autohtone. Intrigat și incitat totodată de întreaga poveste, Lucky Motanul, emblema și legenda vie a clubului, a ținut să-și petreacă timpul alături de noi și de aromele care au însoțit degustarea.

Doisprezece producători de vin din România și-au anunțat, până astăzi, participarea la Festivalul Vinului de la Merano, ce va avea loc în Italia, în perioada 8-10 noiembrie 2014.  Aceștia sunt: Crama Olteanu, Crama Basilescu, Crama Gîrboiu, Crama Bauer, Davino, Nachbil, Petro Vaselo, Prince Știrbey, Vinarte, S.E.R.V.E., Villa Vinea și Vitis Metamorfosis.

Până să merg la Satu Mare şi la Beltiug şi să-l cunosc pe Johann Brutler la el acasă cum stoarce struguri şi trage vin şi grappa din butoaie în pivniţa lui fabuloasă, credeam că Ardealul e mult mai întins decât pare, că nordul e mult mai îndepărtat decât în realitate. Într-un fel, aşa şi era până mai acum câţiva ani, când drumurile erau mereu în reparaţie şi toate poveştile despre Baia Mare şi Satu Mare ajungeau la mine via Silviu, vesticul nostru maramureşean. Auzeam de călătorii de cinci-şase ore, de nămeţi şi drumuri cu gropi, de tot felul de obstacole care te făceau să călătoreşti jumătate de zi până-ntr-acolo. Ardealul de nord şi Maramureşul erau un fel de tărâmuri îndepărtate, ţara pălincii şi a horincii care trebuie să facă mărgele în pahar. Uite că e şi a vinului, din pricina unor entuziaşti, a unor nebuni frumoşi care reînvie tradiţia oenologică a vecinilor din Sătmar.

Obiectele din jur spun povestea ultimelor întâmplări oenologice, într-o ordine cumva cronologică. Drăgăşani, Nachbil, Oprişor. De prima ieşire, una dintre cele mai frumoase din 2012, am apucat să scriu şi să postez; la a doua - una absolut specială, de ale cărei cuvinte şi imagini încă nu m-am eliberat virtual - încă mai cuget, cu pozele în faţă. Cât despre a treia temă, aici totul e mai simplu, mai la timpul prezent, mai acasă: după dopuri suntem noi, bloggerii cu sau fără coadă, în curtea cu brazi, în faţa unei Tămâioase de Mehedinţi cu pisică pe etichetă şi cu pisică în faţa etichetei, contemplând ceea ce a mai rămas din acest vin în sticlă şi în absolut.

În urmă cu câteva săptămâni m-am înscris la un curs de cultură a vinului. Fac naveta, în weekend, între Timişoara şi Cluj. Aşa am ajuns, împreună cu noii colegi pasionaţi de oenologie, în scop didactic, aproape de Satu-Mare, la Beltiug. După butoiul mare, din fața magazinului din sat, o cotim spre dreapta, trecem pe lângă un mic iaz, lăsăm în stânga târgul cu tarabele de beton acoperite din comună și, nu după mult timp, zărim crama Nachbil. Primele suflete pe care le descoperim sunt cățeii cramei, dormind duşi, tolăniți la umbra unui baric transformat în suport de flori.