Miercuri 26 Iunie 2019

Cum am legat, la ziua Cramei Avincis, o strânsă prietenie cu Cuvée Grandiflora 2013

În ultimii opt ani, pentru entuziaștii degustători neautorizați din dormitorul bunicii, celebrarea R...

Secretele gourmet ale Vaticanului. Un festin divin, cu Salvo Lo Castro

Evenimentul gourmet al anului, în Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați, s-a petrecut duminică, ...

Furmint și Cabernet Franc din Magyarország, în compania unui cavaler arădean al vinului

Un bun prieten a susținut recent o degustare de cinci stele în dormitorul lui Nagymama. Schmak Andrá...

  • Cum am legat, la ziua Cramei Avincis, o strânsă prietenie cu Cuvée Grandiflora 2013

  • Secretele gourmet ale Vaticanului. Un festin divin, cu Salvo Lo Castro

  • Furmint și Cabernet Franc din Magyarország, în compania unui cavaler arădean al vinului

Luni, 01 Decembrie 2014 17:50

Marinela Vasilica Ardelean, somelierul anului 2014: “Ador faptul că în România TOTUL ESTE POSIBIL!”

Scris de
Evaluaţi acest articol
(40 voturi)

Brand Manager global pentru Foss Marai Spumanti şi membră în jurii ale unor concursuri naţionale şi internaţionale de vinuri, Marinela Vasilica Ardelean a fost desemnată, în 2014, somelierul anului în România. A fost un an bun pentru cea care este totodată profesoară la "Italian Chef Academy" din Roma, însă nu numai din acest punct de vedere.

Recent și-a lansat, la exclusivistul WineFestival de la Merano, prima sa carte, eveniment la care am participat și noi, cei din Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați. Tot Marinela Vasilica Ardelean este cea care a organizat trei evenimente importante pentru promovarea vinurilor premium românești în Italia, la Roma, Milano și Merano. Băimăreanca este deținătoare a unei diplome de Master in Business Administration, fiind și specialistă în şampanii. Are licenţe în Economie și Drept. Recent i s-a acordat și titlul Dame Chevalier des Coteaux de Champagne. În data de 17 decembrie, Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați a invitat-o pe Marinela Vasilica Ardelean în Arad, pentru a-și lansa prima sa carte și în orașul de pe Mureș. În avanpremiera acestui eveniment, am realizat cu somelierul anului 2014 în România interviul pe care-l puteți citi în continuare.

 

La ce vârstă ți-ai descoperit pasiunea pentru vin și în ce context?

Pasiunea mea pentru vin este strâns legată de o plăcere fantastică de a mirosi totul şi acest lucru se întâmplă de când mă știu. Bunicul meu mai făcea şi vin - pe lângă horincă, bineînţeles -, aşadar asistam la tescuirea strugurilor, cel mai atractiv moment, în afară de savurarea mustului. Îmi amintesc şi acum parfumul îmbietor al strugurilor roşii proaspăt zdrobiți.

Într-un târziu am ajuns şi să lucrez în această lume fermecătoare a mirosului şi a gustului, chiar dacă trebuie să recunosc că adevărata pasiune a vinului am descoperit-o… din dragoste! Mă îndrăgostisem de un producător italian de vinuri din Veneto şi am încercat să mă apropii de lumea lui, începând un curs de somelieri care a durat trei ani. Am descoperit o lume nouă, pe care înainte nu puteam nici măcar să mi-o imaginez… Plină de cultură, de istorie, de pasiune, de emoţii şi de persoane extraordinare, care contribuie la tabloul magic al vinului, indiferent de origini.

Aşadar, îmi este greu să vorbesc despre o vârstă exactă la care mi-am descoperit această pasiune, pentru că o simt a mea dintotdeauna.

Mai ai vreo legătură - materială sau spirituală - cu locul tău natal, Baia Mare, la 15 ani de la plecarea din România?

Da, atât materială, cât şi spirituală. La Baia Mare m-am născut, dar am copilărit la munte, la Cavnic. Familia mea încă locuieşte acolo, iar în 2008 am ales chiar să îmi construiesc o casă, pentru puţinele săptămâni pe care le petrec în Maramureş. Este foarte importantă pentru mine legătura cu locul natal. Fructele au un gust autentic, florile au miros, cerul este incredibil de frumos, iar brazi ca la Cavnic… nu există nicăieri!

Provin dintr-o familie modestă, iar viaţa la Cavnic nu a fost şi nu este uşoară… Dar, fără nici o îndoială, este o viață ADEVĂRATĂ şi plină de valori, motiv pentru care simt nevoia să revin constant “acasă”.

Ce senzație te încearcă atunci când faci naveta, în interes profesional, între societatea italiană și cea românească?

Iniţial mi-a fost greu, având în vedere că eu am locuit mereu în Veneto, adică printre italieni mai rigizi şi puțin mai “nemţi” :). Așa că mi se părea absurd ca, atunci când intri într-un magazin din România, sau într-un restaurant, şi ceri informaţii despre un produs, să vezi o nepăsare şi o lipsă totală de cunoştinţe sau informații.

Din păcate, în România am observat şi multe persoane nemotivate, am simţit un oarecare pesimism şi neîncredere. Am încercat să înţeleg de ce, dar de cele mai multe mi s-a răspuns: ”Tu trăieşti într-o altă lume, nu ai cum să înţelegi!”.

În schimb, în România ador faptul că TOTUL ESTE POSIBIL! Dacă vrei cu adevărat un lucru, nu eşti atât de limitat ca în Italia, unde, totuşi, există mai multe bariere. Un alt aspect este vârsta… În România văd tineretul în funcţii importante şi îmi place enorm. E un contrast evident, profesioniştii cu care colaborez sau lucrez în Italia au o vârstă mai înaintată…

Sunt foarte multe diferenţe şi dificultăţi, dar şi oportunităţi în acelaşi timp. Adevărul este că încep să mă obişnuiesc din ce în ce mai mult cu societatea românească, astfel încât am început să mă simt din nou acasă în ţara mea…

Care crezi că ar fi punctele comune între Italia și România în domeniul oenologic?

Avem în comun un ADN cu o mare pasiune şi afinitate pentru vin şi o istorie a viticulturii de mii de ani. Foarte mulţi oenologi italiani au reuşit, într-un timp scurt, să se adapteze în România şi să obţină rezultate foarte bune; să nu mai vorbim de faptul că aproape toate utilajele din cramele din România sunt italienești.

Partea cea mai interesantă, în schimb, este faptul că vinurile româneşti plac italienilor... şi asta nu în mică măsură! În același timp, peste 40% din vinurile de import ce ajung în România provin din Italia.

Ce feedback ai avut după ce ai organizat evenimentele oenologice de la Milano, Roma și Merano?

Au fost trei evenimente pe cât de complexe, pe atât de diferite între ele. La degustarea în orb de la Milano am fost întâmpinată de cei 14 profesionişti de mare valoare cu o deosebită disponibilitate, dar mai ales cu o curiozitate evidentă, evenimentul fiind o experienţă nouă pentru mulţi dintre ei. La Roma, în schimb, am avut un public de aproximativ 200 de persoane, care a apreciat sincer vinurile româneşti, iar rezultatul a fost că Vinarte şi Prince Stirbey şi-au pus amprenta, din punct de vedere comercial, pe piaţa Italiei. Un moment de enormă satisfacţie pentru mine… Munca şi eforturile mi-au fost răsplătite de recunoaşterea calităţii vinurilor româneşti.

În urma evenimentului de la Merano, feedback-urile au devenit mai importante - pentru că vorbim deja despre un istoric, este al treilea eveniment, Merano fiind una dintre scenele cele mai exclusiviste la nivel mondial pentru vinurile premium.

Este unul dintre motivele pentru care am lansat, premeditat, cartea mea cu această ocazie, tocmai pentru a crea un ecou şi mai puternic calităților vinurilor româneşti. Ca rezultat imediat, am primit multe cereri de prezentare a cărţii şi a vinurilor româneşti din diferite oraşe ale Italiei, dar şi din Olanda şi Germania. Din păcate, cartea este tipărită doar în limbile italiană şi română. Deocamdată.

În Italia mi-au cerut să organizez degustări în orb, alături de vinuri din Franţa şi Italia, convinşi fiind de efectul-surpriză final. Colaborez la ora actuală cu patru reviste italiene importante la nivel național, care dedică un spaţiu important României şi vinurilor româneşti. Având în vedere rezultatele, cu siguranţă România va deveni, în scurt timp, un concurent de mare valoare în domeniul vinurilor premium internaţionale.

Ca fapt divers, mă aflam duminică, 23 noiembrie, la Roma, la un eveniment dedicat spumantelor italiene. Aveam cartea mea în mână. Un producător care nu mă cunoştea şi nu m-a recunoscut pe coperta cărţii, a exclamat, oarecum perplex: "Iarăşi vinuri româneşti? De ceva timp încoace, toţi vorbesc despre România şi despre vinurile româneşti. Chiar nu înţeleg ce se întâmplă…". Un prieten de-al lui, care era lângă noi și care mă cunoștea, i-a răspuns, arătând spre mine: "Este vina ei". Atunci i-am explicat ce am făcut şi de ce continui să organizez aceste evenimente.… La finalul degustării, mi-a spus că abia așteaptă următoarea invitație, pentru a degusta un vin românesc :).

Profesia de somelier a fost introdusă, în anul 2003, în codul român al meseriilor. Cum apreciezi activitatea somelierilor români?

Suntem la început de drum, vorbim despre o profesie relativ nouă în România, dar sunt sigură că vom avea parte de o evoluţie fantastică şi de schimbări importante în viitorul apropriat. Observ o dorinţă de cunoaştere, de îmbunătăţire şi de perfecţionare continuă din partea colegilor mei şi asta este primul pas către succes.

O colaborare mai bună între profesionişti, o comunicare pe înţelesul consumatorului, o dozare moderată a termenilor tehnici, un studiu continuu al materiei şi un raport cât mai obiectiv cu vinurile şi producătorii - sunt lucruri ce pot contribui decisiv la imaginea de ansamblu a somelierului român, atât în faţa publicului naţional, cât şi al celui internaţional.

România trece printr-o perioadă de renaștere a interesului pentru vinurile premium. Ce părere ai despre apariția cluburilor private de vin, precum Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați?

Avem o nevoie enormă de astfel de forme de comunicare, de o diseminare a informațiilor despre vin şi a pasiunii pentru vin. Nonconformism, libertate de exprimare, absența titlurilor ce uneori pot părea ostentative, sunt câteva cuvinte cheie pe care îndrăznesc să le folosesc pentru a descrie atmosfera pe care eu am trăit-o alături de degustătorii de vin “neautorizaţi”. Vinurile alese foarte bine şi modul de abordare a acestora subliniază calitatea membrilor şi, implicit, a clubului.

Aminteai adineaori de lansarea, la Merano, a cărţii tale "50 vini più rappresentativi di România e 50 piatti italiani d’eccellenza”. Este un eveniment singular, sau va exista o continuare?

Chiar la lansarea din Italia am primit propuneri pentru a realiza ceva asemănător selecţionând vinuri italiene şi preparate româneşti :). Cu siguranţă, nu este vorba despre un eveniment singular şi va exista o continuare, a cărei formă o voi decide în perioada imediat următoare.

Te-ai născut în România, dar Italia oenologică te revendică deja, la doar 31 de ani. Cum te simți în această postură?

Sunt mândră pentru ceea ce am realizat până acum şi adesea mă emoţionez. Uneori mi se pare incredibil că am reuşit să ajung până aici, dar sunt conștientă de faptul că sunt tânără şi că sunt la începutul carierei mele, lucru ce mă face să mă simt şi mai responsabilă! Atunci când mă gândesc că am pornit de la Baia Mare, mai exact de la Cavnic, şi privesc drumul din faţa mea… îmi fac curaj şi îmi spun mereu: “O să reuşeşti!”.

Ce părere ai despre strugurii din soiurile autohtone românești?

Sunt convinsă că sunt unul dintre factorii esențiali pentru succesul pe care îl avem la nivel internaţional. Soiuri precum Feteasca (Albă, Neagră sau Regală), Negru de Drăgăşani, Crâmpoşie, Tămâioasa Românească, Șarba sau Plăvaie pot să surprindă şi vor suprinde în mod extrem de pozitiv şi cele mai sofisticate gusturi pe plan internațional.

Cum crezi că ar putea instituțiile românești să sprijine micii producători?

Nu cunosc îndeajuns ce fac instituțiile româneşti, la ora actuală, pentru micii producători. Dar, indiferent de ţara la care ne referim, este important ca acestea să le fie alături, să le acorde sprijin şi asistență, avantaje sau beneficii. Este evident că micii producători vor avea costuri mai mari de producţie, dar şi pasiunea ce se degustă într-un pahar de vin nu are preţ, aşadar trebuie protejată şi încurajată existenţa lor. Champagne ne oferă o imagine extraordinară  a micilor producători, care sunt indispensabili marilor producători. Aceştia din urmă nu ar putea supravieţui fără cei mici… Aproape 5.000 de vignerons sunt într-o perfectă sinergie cu aproape 300 de Maisons şi négociants.

Cum îți imaginezi cariera ta peste cinci ani?

Sincer, îmi este greu să descriu cariera mea chiar şi în momentul de faţă! Fac multe lucruri, chiar dacă totul se învârte în jurul vinului şi, în parte, chiar şi în jurul gastronomiei. Dar, există un obiectiv, pe care l-am făcut public pentru prima dată la lansarea cărţii, la Merano: am să fac tot ceea ce îmi stă în putinţă pentru a îmbunătăţi imaginea României în străinătate, cu ajutorul viticulturii şi a vinurilor de calitate… Poate o să fie nevoie de o viaţă întreagă, următorii cinci ani fiind prea puţini, dar direcţia, cu siguranţă, este aceasta.

Ai un model din punct de vedere profesional și spiritual în meseria pe care o practici? Dacă răspunsul e afirmativ, te rog să detaliezi. Cât de mare e nevoia de modele în această meserie?

Este indispensabil! Am mai multe modele şi mai mulți mentori şi nu neapărat în meseria pe care o practic. Christine Lagarde este o persoană care mă inspiră şi mă motivează în mod deosebit. Un alt exemplu fantastic pentru mine este doamna Dana Manuela Constantinescu, ambasadorul României în Italia. Devotamentul Excelenței Sale este asemănător spiritului de sacrificiu cu care am fost crescută.

Din punct de vedere cultural şi spiritual, în cariera mea există o persoană care mă îndrumă de câţiva ani buni deja. Iar din punct de vedere strict profesional, am cel puţin două puncte de referinţă fixe, unul în Italia şi unul în Franţa (Champagne).

Dacă ai avea puterea de decizie necesară, ce schimbări imediate ai opera în domeniul viniviticol românesc?

Ar fi foarte multe de spus, probabil ar putea ocupa chiar întreg conţinutul unui interviu. O să menţionez doar câteva din schimbările pe care le-aş opera.

În primul rând, nu avem o sursă de informare autorizată, în limba engleză (indicat ar fi minim trei limbi străine) privind soiurile româneşti, precum şi informaţii privind istoria şi legislaţia producţiei de vinuri în România. Printr-o colaborare directă cu Ministerul Agriculturii şi al Dezvoltării Rurale şi eventual a ONVPV-ului sau a OIV-ului, aş construi o platformă cu informaţii adresate atât jurnaliştilor şi profesioniştilor din acest domeniu, cât şi profanilor şi celor care doresc să obţină o informaţie certificată şi bine explicitată. Lipsa de informaţie este una din cele mai mari probleme la ora actuală. Eu promovez vinurile şi viticultura României și întâmpin o mare dificultate în a pune la dispoziţie materiale jurnaliştilor şi celor care doresc să scrie sau să vorbească despre acest subiect în ţări precum Italia, China, Coreea de Sud, Canada, Germania.

Există prea puține forme asociative funcţionale şi de calitate. Exemplu: nu avem o asociaţie a oenologilor în România. Este adevărat că avem doar 93 de crame, dar ca să creştem în calitate avem nevoie de colaborare şi de sinergie între profesionişti. De exemplu, în Italia, asociația oenologilor funcţionează cu succes din anul 1891 şi numără peste 4.000 de profesionişti activi. Ideală ar fi o comunicare între enologi români şi diferiţi profesionişti din alte ţări. Avem nevoie de actualizare, de specializare, de know-how.

Aș insista, de asemenea, pe educaţie. Cu toţii ştim că România este una dintre ţările cu cel mai mare potenţial viniviticol din lume. Eu consider că, cel târziu în liceu, elevii ar trebui să primească un set de informaţii despre ce înseamnă viticultura României şi un consum responsabil al vinului. Asta înseamnă educaţie! Avem multe cursuri de somelieri în România, dar eu sunt convinsă că avem nevoie de educaţie, în primul rând.

În Italia am învăţat “Fiducia e bene, controllare è meglio”. În română ar suna cam aşa: Încrederea e bună, dar controlul e şi mai bun. Ştim cu toţii că pe rafturile din România se mai află multe vinuri care nu corespund normelor de producţie impuse de lege. Ori legea nu este bună, ori nu se aplică...

Aș mai promova înfrăţirile între zone vinicole de succes, din România cu unele din Italia sau din Franţa. Un exemplu este Dealu Mare (România) cu Langhe (Italia).

În plus, aş atinge şi problema educării consumatorului…Cu toţii vorbim de somelieri în România, dar este nevoie şi mai mare de o educare a publicului larg în materie de vin. Personal, am notat o apropiere masivă de lumea vinului şi o curiozitate care vine din partea românilor, dar pentru care nu prea s-a făcut mare lucru. Ar fi foarte utile emisiuni TV unde să se vorbească fără mănuşi despre lumea vinului, despre cum să alegem un vin, cum să îl gustăm şi cum să ne bucurăm de plăcerea ce ne-o poate oferi un pahar de vin.  Şi nu mă refer la emisiuni de tipul interviurilor ocazionale, ci de mici episoade, care să aibă o continuitate… Scurte şi la obiect, dar pline de emoţii şi care să contribuie la dezvoltarea pasiunii pentru vin și a culturii referitoare la acesta. În definitiv, vorbim despre cultură, despre istorie şi, bineînţeles, despre alimentaţie.

Citit 4035 ori Ultima modificare Marți, 02 Decembrie 2014 01:51

Media

Vorbe despre vin

Never touch my wine


Publicitate

Pivnicer

Fără să fim șefi de stat, mari maeștri de lojă ori mici somități pe scara socială, călătoria noastră din 2019 la Drăgășani, de Ziua Bunicii Maria Știrbey, a trecut fortuit prin Sibiu. Cu o lună înaintea evenimentului, nu mai erau de găsit locuri de cazare acceptabile în zona Drăgășaniului pe o rază de 50 de kilometri, așa că am avut bucuria să revedem Hermannstadt-ul și să-i savurăm bunătățile.

Caută

Distribuie asta!

Publicitate