La ultima degustare din dormitorul lui Nagymama i-am avut alături de noi pe membrii trupei Depeche Mode. Au stat toți la aceeași masă, privind cum serveam niște Fetești Albe, niște Chardonnay-uri ori niște Aligoté-uri. Party-ul a luat sfârșit după miezul nopții, iar depeșiștii noștri au pornit către Cluj, unde îi aștepta marele concert.
„Dragă Marian, află despre noi că suntem bine sănătoși, ceea ce-ți dorim și ție! Vinurile pe care le-ai adus în Vestik Club au fost minunate, fapt observat și pe chipurile participanților la eveniment. Pe noi ne dau gata etichetele cu denumiri cât se poate de Metaphizice, fiindcă suntem îndrăgostiți de decenii ori poate de milenii bune de duduia Cenușăreasă numită Cultură.”
Seara noastră cu Gramma a fost una plină de căldură, ca în familie. Trei vinuri albe, multiplicate pentru plăcerea degustătorilor prezenţi, au şezut în răcitor şi în frapiere atâta timp cât Marian Olteanu, prietenul nostru din prea îndepărtata Ţară a Moldovei, să traverseze România pentru a prezenta noile creaţii ale oenologilor cramei, cu etichete purtând semnătura lui Horaţiu Mălăele.
Nu ştiu cum se face, dar vinurile astea de la Gramma umblă tot timpul câte trei, şi o fac când muzical, când vizual, dar tot timpul artistic. De la o vreme am o relaţie apropiată cu Aligoté-urile, Feteştile Regale şi Cuvée-urile Vişan, fie că ele poartă pe etichetă vreo notă sol, vreun gen literar, vreun autoportret de Mălăele.