Miercuri 26 Februarie 2020

Un mic festival internațional cu participarea a șapte magnifici ai vinului

Punctul culminant al unui weekend de foc petrecut la început de februarie în dormitorul bunicii a fo...

Dublă degustare cu Big Radu în cadrul unui eveniment de-a dreptul MagiQ

Dac-ar fi să pun cap la cap toate sticlele degustate ori să le aranjez precum dominouri răsturnabile...

O seară scânteietoare în compania creatorului Davino

Nu știu cum se face că, în cei zece ani de existență a Asociației Vestik și în cei opt ani de când f...

  • Un mic festival internațional cu participarea a șapte magnifici ai vinului

  • Dublă degustare cu Big Radu în cadrul unui eveniment de-a dreptul MagiQ

  • O seară scânteietoare în compania creatorului Davino

Luni, 02 Decembrie 2013 15:09

GoodWine, ziua a doua. Prince Matei, Grase, Feteşti Regale şi alte frumuseţi de la stand

Scris de
Evaluaţi acest articol
(7 voturi)

Ziua a doua la GoodWine a fost una a degustărilor-eveniment. De parcă nu mi-ar fi fost de ajuns să bat mai toate standurile de vin şi trufe, nu am ratat nici prilejurile de a fi din nou alături de vinurile şi prietenii de la Vinarte, Casa de Vinuri Cotnari şi Prince Ştirbey.

Mai întâi am aflat de la Costel Cainamisir că urmează o verticală de Prince Matei pe la ora unu chiar în stand, aşa că m-am tot uitat la ceas până atunci de teamă să nu ratez reîntâlnirea cu unele din vinurile mele preferate. Şi cum poate vineva să rateze o verticală de Prince Matei? Numai dacă e neinvitat, neinformat, nepriceput ori pur şi simplu leneş i se poate întâmpla asta. M-am bucurat să mă aflu la masă alături de Veronica Gheorghiu, Luminiţa Tzakis şi Cătălin Păduraru şi să pot conversa cu Aurel Rotărescu şi Doru Dumitrescu despre splendorile din pahar. Favoritele mele: 2000, 2001, 2003, 2007. Am călătorit în timp din nou, îndărăt în 2009 şi-apoi până în 1998, într-o maşină a timpului care mi-a stârnit toate simţurile. Mihai a fost fotograf oficial al extazierilor mele cu nasul în pahar, aşa că mai mult nu a degustat decât a degustat ceva, deşi am împărţit unele impresii şi unii ani de Prince Matei atunci când timpul i-a permis asta.
Nici bine nu s-a terminat evenimentul oenologic din standul Vinarte că am şi dat fuga la etaj, acolo unde Cătălin Avasâlcei şi somelierul Ştefan Timofti se pregăteau să ne prezinte noile vinuri ale Casei de vinuri Cotnari. Trei sunt motivele pentru care mă duc cu bucurie în standul acestui nou producător moldovean; o dată, pentru vinurile de top pe care are curajul să le producă oarecum rupt de tradiţia locului; apoi, fiindcă simt că am nişte prieteni acolo; la urmă, dar nu ştiu dacă în cele din urmă, din pricina fotomodelului de la stand... De data asta, la etaj, vedetele, fotomodelele, starurile au fost vinurile noii Case Cotnari. Era o aglomeraţie de somelieri, o impresionantă desfăşurare de forţe, însă favoritul meu rămâne Timofti junior, pentru ţinuta prezentărilor sale (una de excepţie s-a petrecut şi în dormitorul bunicii) dar mai ales pentru inspiraţia cu care descrie conţinutul inefabil al fiecărui vin, găsind asocierile potrivite şi calea de a exprima personalitatea licorii din sticle. Am degustat unul dintre vinurile mele preferate, Grasa de Cotnari vinificată în sec, din anii 2011 şi 2012, un produs pe care sunt gata să mizez în anii care vin şi pe care îl consider o reuşită a oenologiei româneşti. Mai accesibile şi mai atrăgătoare prin culoare şi gust, Tămâioasele şi Busuioacele Casei de Vinuri Cotnari sunt la rândul lor vinuri frumoase, chiar titrate, pe care mă bucur să le degust şi să le recomand pasionaţilor de pretutindeni, căci membrii CDViN au făcut deja cunoştinţă cu ele.
După momentul Cotnari, în acelaşi stand de la etaj a urmat a treia degustare a zilei, care l-a avut protagonist pe Oliver Bauer, oenologul Casei Ştirbey. De câte ori Oliver propune o degustare, am grijă să mă număr printre degustători. Mai întâi fiindcă tematica lui este de fiecare dată originală, iar el face efectiv şcoală cu discipolii cărora le toarnă vinurile în pahar. Posesorul unei colecţii vaste de vinuri şi meseriaş de mare măiestrie, germanul a propus de această dată o degustare comparativă, "Duo", cu vinuri din aceeaşi gamă din doi ani diferiţi şi destul de îndepărtaţi. Anturajula fost unul cosmopolit, baronul Jakob Kripp a făcut prezentarea în engleză iar noi am fost serviţi pe rând, de mai mulţi somelieri de top, cu spumante Prince Ştirbey din 2007 şi 2010, cu Feteşti Regale din 2006 şi 2011, cu Rosé-uri din 2009 şi 2012 şi cu câte un Cabernet Sauvignon din recoltele anilor 2004 şi 2009 . Relaţia mea cu vinurile lui Oliver a fost mereu una specială. Ce e fascinant la ele este evoluţia, trăinicia. Le face parcă pentru a fi deschise şi degustate acum, dar savurate cu adevărat peste cinci-şase ani. Toate au fost o delectare, însă mi s-au părut splendide Regala din 2006, Rosé-ul din 2009 şi Cabernet-ul anului 2004. Am putut compara culorile şi buchetele, a fost un festin al nărilor şi al ochilor, un eveniment de mare clasă.
În rest, îmbătat de aromele atâtor vinuri mari, am continuat să umblu pe străzile GoodWine şi să degust totul, vinuri şi alte frumuseţi de la standuri. Seara am încheiat-o într-un grup de vreo douăzeci de prieteni, la un restaurant nou şi select, pe muzică de jaz, fredonând Autumn Leaves.

 

Citit 3186 ori Ultima modificare Luni, 24 Martie 2014 21:15

Vorbe despre vin

Acesta este unul din dezavantajele vinului; îl face pe om să-și confunde cuvintele cu gândurile.


Publicitate

Pivnicer

Cocoțată pe un deal de la marginea Pâncotei, oraș arădean interesant, încărcat de istorie, Crama Dorvena e mai discretă decât se arată la prima vedere. Și prima vedere e spectaculoasă, e panoramică, o admiri de pe șosea de mergi de la Pâncota spre Ineu ori invers, se dezvăluie ca un monument viticol futurist, încântă ochiul oricărui călător dedat plăcerilor privirii.

Caută

Distribuie asta!

Publicitate