Vineri 18 Octombrie 2019

Amsterdam Wijnfestival: how to dive into this wonderful experience

When you think of Amsterdam, your mind will probably race towards canals, bikes, coffee shops, museu...

O degustare de comori găsite în vinotecă

Un căutător de comori nu trebuie să fie neapărat unul care poartă detectoare de metal pe coclaurile ...

Ca nisipul vinurile Cramei Histria sunt...

A treia degustare cu vinurile Cramei Histria petrecută în dormitorul bunicii ne-a oferit o dublă sur...

  • Amsterdam Wijnfestival: how to dive into this wonderful experience

  • O degustare de comori găsite în vinotecă

  • Ca nisipul vinurile Cramei Histria sunt...

Vineri, 27 Iunie 2014 13:13

Am pătruns în seiful lui Oliver Bauer. E plin de lichidități!

Scris de
Evaluaţi acest articol
(27 voturi)

Oliver Bauer, oenologul care s-a impus în ultimul deceniu pe piaţa autohtonă prin vinurile de la Prince Ştirbey, este, totodată, împreună cu soţia sa Raluca, artizanul noii crame ridicate recent pe dealurile Drăgăşanilor, Crama Bauer, punct. Aici a ales să-şi mute colecţia personală de vinuri Herr Bauer, un neamţ atipic, pe care-l bănuieşti imediat că ar avea niscaiva sânge latin, măcar atunci când vorbeşte, pasional, despre vinuri.

Sticle purtând nouă sute de etichete din toată lumea, cu vinuri mai vechi sau mai noi, sunt deja aşezate în rafturile vinotecii sale personale de pe un deal al Drăgăşanilor. La ultimul transport au sosit, nevătămate, încă şase sute de vinuri. Seiful de vinuri al lui Herr Bauer mai aşteaptă doar două sticle rămase încă în Germania: un Balthazar, de 12 litri, şi un Melchior, de 18 litri. Dacă în Deutschland îşi păstra vinurile în pivniţa bunicilor, acum comoara sa lichidă e în Oltenia, în seiful său cu temperatură controlată, în care l-am convins că suntem vrednici să pătrundem.

Clasice, dar şi exotice

Oliver rememorează momentul în care a început să colecţioneze vinuri: avea 20 de ani şi tocmai terminase stagiului militar. Aprecia vinurile de mai de mult, dar până atunci îi era mai la îndemână să exploreze vinoteca tatălui.

"Ideea vinotecii create în două decenii este de a acumula vinuri valoroase, vechi, mature, de o mare diversitate. Am creat o reţea de furnizori care mă contactează când descoperă un vin despre care cred că aş fi interesat", explică colecţionarul.

În colecţie are multe vinuri clasice, dar pe rafturi sunt destule şi din ţări considerate de connaisseuri exotice, precum Liban sau Maroc. "Îmi plac vinurile clasice, autentice, precum cele clasice din Germania, Italia, Spania. Astfel de vinuri, autentice,  vreau şi eu să fac la Ştirbey şi Bauer. Punct. Am încercat foarte multe vinuri şi întotdeauna m-am întors la clasice", mărturiseşte oenologul german stabilit la Drăgăşani.

Superlative

Deşi, ca orice colecţionar, Herr Bauer evită, cât e posibil, să vorbească despre preţuri, mărturiseşte că vinul cel mai valoros pe care l-a cumpărat nu a fost cel mai scump. Rugat să prezinte câteva din vinurile aşezate, nemţeşte, în rafturile vinotecii, o face fără ezitare, alegând cu grijă sticlele de mărimi şi forme diferite. Dar reacţionează cu vădită neplăcere în faţa bliţului aparatului foto, atunci când îl surprindem arătându-ne etichetele sale preferate: "Nu-mi place să mă laud!".

Dacă e să vorbim de superlativele colecţiei, cel mai mult a plătit pe o sticlă 700 de euro. Cea mai mare surpriză i-a oferit-o un vin alb din 1934: "A fost o revelaţie, l-am achiziţionat împreună cu un lot de vinuri spaniole". Cu toate că respectivele colecţii private i-au oferit cele mai mari surprize, nu mai cumpără de la colecţionari individuali decât în cazuri excepţionale, pentru că mulţi dintre aceştia nu au condiţii corecte de păstrare a vinurilor. Cel mai mare lot de vinuri purtând aceeaşi etichetă cumpărat a numărat 60 de sticle.

Filosofie şi strategie de colecţionar

Ca orice colecţionar serios, Herr Bauer are propria filosofie atunci când alege vinurile. Un criteriu important este... curiozitatea: "De multe ori, într-un an bun, un vin al unui producător necunoscut bate la fundul gol  un vin consacrat!".

Oenologul e convins că nu are sens să aduni zeci de mii de sticle: "Mi-am propus să am în vinoteca mea 3.000 de sticle şi peste 800 de etichete, pentru a exista un echilibru între ce cumpăr - stoc pentru viitor - şi ce pot să consum, ce scot la degustare. Cunosc colecţionari care au sute de mii de sticle. Pentru mine, ăsta e un păcat".

Herr Bauer nu e impresionat de câţi bani bagă unii în vinuri, ci de investiţia în construirea locului unde vor fi depozitate sticlele cu vin, lucru pe care îl consideră firesc. "Ăsta e preţul! Dacă ai luat virusul ăsta, dacă ai spaţiu şi, bineînţeles, bani!"

Oenologul german are o strategie interesantă şi în ceea ce priveşte achiziţiile de vinuri produse în anii decretaţi de specialişti ca fiind nefavorabili: "Eu cumpăr vinuri din ani nefavorabili! Aşa am avut cele mai mari surprize... Degustarea de vin este pentru mine doar o poză de moment. Peste un an, un anumit vin poate să devină o surpriză extrem de plăcută!".

"Mor de curiozitate!!!"

"Deja am prea multe vinuri, nu pot sa mai fac faţă", spune, brusc, Herr Bauer. E ultimul lucru pe care te aştepţi să-l spună un colecţionar: că are prea multe piese în colecţie! Dar Oliver are şi argumente: "Mi-e greu să nu beau vinurile! Mor de curiozitate!!! Am sute de vinuri pe care le-aş degusta pe loc".

Aşa s-a născut, cu cinci ani în urmă, Cellar Tales, o idee pe atunci unică în România. Oliver şi Raluca, împreună cu un prieten din Cluj, Călin Marian, au început să organizeze degustări de vinuri care nu se mai găsesc pe piaţă, invitând la evenimente un număr mic de amatori de vin.

"Dacă ai o colecţie mare de vinuri, nu poţi să bei tot singur, de multe ori cumperi un vin şi pentru că ai foarte multe nu ai ajuns să îl bei şi rişti să-i treacă momentul de vârf. Ne strângem mai mulţi şi împărţim costurile; astfel avem ocazia să degustăm vinuri foarte rare. În Germania a fost mai dificil, pentru că pentru că oamenii sunt mai obişnuiţi cu degustările, pe de-o parte, şi scot mai greu banii din buzunar, pe de altă parte", explică Herr Bauer.

Cu vinuri rare şi diferite, care nu există pe piaţă, Oliver şi Raluca Bauer asortează o mâncare pe măsură, gătită chiar de Oliver – un excelent bucătar. Apoi invitaţii pot să compare cum au evoluat vinurile din ani diferiţi. Am avut acest privilegiu şi noi, cei din Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizaţi,  în iarnă.

"Noi nu vindem vinurile, cei care sunt invitaţi la Cellar Tales – circa 12-14 persoane – trebuie să fie interesaţi de vinuri şi de asortarea acestora cu gastronomia. E o acţiune non profit – scoatem banii pe care i-am investit în respectivele vinuri şi cu sumele obşinute cumpărăm alte vinuri."

"Un pahar de vin e destul! Nu ne adresăm snobilor, nu punem în pahare vinuri scumpe, ci autentice! Putem bea 12-14 vinuri diferite, am băut foarte multe vinuri bune care nu costă o avere", explică Oliver Bauer filosofia din spatele întâlnirilor Cellar Tales.

"Diversitatea e importantă! Eu vreau să rămân obiectiv, fac şi degustari blind în care cele mai apreciate vinuri nu sunt neapărat şi cele mai scumpe. Aşa vreau să rămână, altfel o cramă ca şi Crama Bauer nu ar avea nicio şansă. Ce fac ca profesionist vreau să fac şi din postura de colecţionar!", mărturiseşte primul – şi, sperăm, nu şi ultimul - european care şi-a mutat seiful cu vinuri de top în vârful unui deal din România profundă.

Citit 3723 ori Ultima modificare Luni, 30 Iunie 2014 13:05

Vorbe despre vin

Never touch my wine


Publicitate

Pivnicer

Dacă n-ai când și cum și unde să te duci într-un concediu clasic, de două săptămâni, în august, dat cu mărinimie de corporație sau de stat, de patron ori de șef, dacă știi și alte trasee decât cele care duc la Marea Neagră ori pe Valea Prahovei, locuri altminteri binecuvântate cu o nesecată, misterioasă, piramidală energie dacică, poate că nu e lipsit de inspirație să o iei către vest.

Caută

Distribuie asta!

Publicitate