Joi 21 Ianuarie 2021

O reîntâlnire cu vinurile lui Herr Heiner Oberrauch

Villa Vinèa, cramă ardelenească de primă ligă, l-a trimis în dormitorul bunicii pe prietenul Claudiu...

Gitana Winery aduce bucurii senzoriale aparte în dormitorul bunicii

Brandul basarabean Gitana ne dezvăluie în fiecare pahar bucurii senzoriale aparte. O fi de vină terr...

Seară valahă, puglieză și supertoscană în fieful CDViN

După o lungă și pandemică absență, Viile Metamorfosis se întorc în dormitorul bunicii în cadrul unui...

  • O reîntâlnire cu vinurile lui Herr Heiner Oberrauch

  • Gitana Winery aduce bucurii senzoriale aparte în dormitorul bunicii

  • Seară valahă, puglieză și supertoscană în fieful CDViN

Joi, 31 Iulie 2014 00:00

Trei zile şi trei nopţi, cu Oliver, în furtună

Scris de
Evaluaţi acest articol
(11 voturi)

Unele sărbători pot să ţină trei zile şi trei nopţi, fără ca sărbătoritul să prindă de ştire, fără să fie prevenit de asta. Aşa s-a întâmplat la sfârşitul lui iulie, de ziua lui Oliver. Cum care Oliver? A lui Oliver Bauer Punct, oenologul de top de la Ştirbey şi de la crama omonimă, de la crama lui însuşi, prietenul nostru, soţul Ralucăi, creator de Crâmpoşii sublime, liniştite şi neliniştite, seci sau demidulci, însă neapărat acide.

Raluca i-a pregătit o surpriză cu ocazia aniversării vârstei de 40 de ani: să schimbe prefixul alături de familie şi de vreo douăzeci de prieteni în vârf de deal, chiar la crama pe care a clădit-o în ultimii ani. Şi cum să nu onorezi o asemenea invitaţie? Într-o sâmbătă, noi am tot început să venim, asemenea piticilor din Hobbitul, câte doi, câte trei, câte patru, grupuri-grupuri, spre nedumerirea candidă a lui Oliver. Şi tot ca Bifur, Bofur, Bombur, Oin şi Gloin, Balin şi Dwalin, Fili, Kili şi Thorin Scut-de-Stejar din Povestea cu un hobbit, am dat gata proviziile şi vinurile, bunătăţile de casă pregătite de Raluca, de părinţii ei ori chiar de Oliver. Desigur, pe Oliver nu-l putem asimila, ca gazdă, cu Bilbo Baggins, ci mai degrabă cu Gandalf, cu vrăjitorul vinului. Iar el, neamţul aproape latin de care cu toţii ne simţim atât de apropiaţi, a avut grijă să nu ne lipsească din pahare cele mai bune vinuri. De la Bauer. şi din vinoteca sa cuprinzătoare. Nu le voi pomeni, nu le voi da numele, destul să ştiţi că a dat gata nişte magnumuri şi nişte Pinot Noir-uri şi nişte Tanat-uri şi nişte Rhein-Riesling-uri şi nişte Cabernet Sauvignon-uri vechi de câteva zeci de ani. Dacă sunteţi curioşi, puteţi citi etichetele din fotografii, însă oricum experienţa e inefabilă şi nu poate fi descrisă după tipicul criticilor de serviciu care dibuiesc toate aromele fructelor din lume şi toate condimentele şi mirodeniile în fiecare pahar.
Destul că am avut bucuria să petrecem un weekend prelungit până luni înlăuntrul unei case binecuvântate, înconjuraţi de căldura unei familii de oameni adevăraţi, printre copii de toate vârstele, deasupra Drăgăşanilor, a Oltului şi a tuturor satelor din jur, deasupra Olteniei pestriţe. Am prins nişte furtuni acolo, am stat la lumina lumânărilor plasate în sticlele deja golite, am jucat Turnul instabil, am învârtit linguri de lemn la ceaun, am înconjurat crama cu un lanţ de prieteni, am băut zeci de vinuri, am fotografiat potopul, câinii şi greierii.
Între alţi prieteni, i-am reîntâlnit pe Mona şi pe Codru, my friend, pe sibianul Silviu şi pe Alexandra, viitoarea sa soţie, pe Călin de la Cluuuuj, pe Alina, mi mundo... Ne-au lipsit Nicuşor&soţia, absenţi motivaţi de la festin, şi mezinul vestic Mihai, care de la o vreme îşi tot face de lucru pe alte continente decât Drăgăşanii şi Ferendia. A, şi să nu uit, Oliver ne-a servit cu o frumoasă răchie de prune made by tata socru şi cu o senzaţională grappa de la J. B. Becker semnată chiar de creatorul său (Călin, din ţara pălincii, o consideră aromată dar cam mole) pe care am savurat-o şi ca parfum de struguri sacri pe dosul palmei.
Aş fi vrut, am fi vrut să nu se mai termine. A fost una dintre cele mai frumoase aniversări la care am participat vreodată. Înconjuraţi de furtună, în plină furtună, deasupra lumii sinistrate, cu lumânările pâlpâind în reflexie deasupra viilor. "Vă place ziua mea?" ne-a întrebat Oliver pe când bătea vântul mai tare şi norii au transformat ziua în noapte. Ne place. Păcat că are loc aşa de rar...

Galerie foto: Ziua-ntâi, Ziua a doua, Ziua a treia

Galerie video: Furtuna

Citit 2539 ori Ultima modificare Luni, 01 Iulie 2019 13:59

Media

Publicitate

Pivnicer

Dacă privim înapoi, de-a lungul anului care a trecut, ne dăm seama că 2020 confirmă zicala romană că un an bisect este un an funest. Cu toată tristețea care a cuprins lumea și care ne-a cuprins și pe noi, o mică dar activă comunitate de iubitori de vin care a pierdut recent multe ființe dragi, am consemnat totuși în anul care a trecut și câteva evenimente fericite.

Caută

Publicitate