Toate erau la locul lor în odăile lui Nagymama: bradul din sticle, vinurile, motanul arhetipal, fericiții invitați. Noi, vesticii fondatori, ascultam o muzică de vinil când Radu tocmai a aterizat la destinație, cu o punctualitate remarcabilă pentru partea asta de lume, aducând cu sine aerul acela de Vechi Regat, aromele unei intelectualități pierdute, aruncate în ocean ori mai degrabă în mare, într-o sticlă cu aromă de Tămâioasă. Pe hârtia îngălbenită de vreme, de intemperii, de odisei, am putut citi: Tămâioasă Românească 2013, Minima Moralia Speranță Rosé 2014 (Pinot Noir, Pinot Gris, Cabernet Sauvignon) Simfonie 2011 (Cabernet Sauvignon, Pinot Noir, Merlot, Cabernet Franc, Touriga Nacional, Fetească Neagră, Syrah, Marselan), Respect Minima Moralia 2009 (Cabernet Sauvignon, Marselan), Viognier 2013. Acestea sunt numele creațiilor oenologice de pe Domeniul Coroanei Segarcea pe care am îndrăznit să le destupăm, în public, în clubul nostru.

Destul că ne-am bucurat de toate în egală măsură, de vinuri, de muzica lui Andrei, de bunătățile Tinei, după ce Big Radu ne-a povestit puțin despre cramă. Ba unii, puțini, au făcut-o până pe la patru dimineața, de dragul licorilor, al vinificatorilor și al zeului Dionysos. Orice asemănare a acestuia cu persoanele, personajele, personalitățile care au făcut posibil festinul este, fără îndoială, pur întâmplătoare.