Miercuri 24 Aprilie 2019

Crama Histria, terroir de Dobrogea în dormitorul bunicii

După doi ani, Paul Fulea, proprietarul Cramei Histria, se întoarce în odăile bunicii pentru a prezen...

Europa versus dormitorul bunicii. Șapte vinuri pentru elite ale Cramei Elite

În două dintre cele cinci zile de desfășurare, Conferințele Dilema Veche s-au încheiat în odăile bun...

Comorile Pivnițelor Birăuaș: Pinot Noir 2006, Burgund Mare 2011 și Cabernet Sauvignon 2003 și 2009

Câte Pinot Noir-uri 2006 încă în viață, cu preț accesibil și ușor de găsit cunoașteți? De câte Caber...

  • Crama Histria, terroir de Dobrogea în dormitorul bunicii

  • Europa versus dormitorul bunicii. Șapte vinuri pentru elite ale Cramei Elite

  • Comorile Pivnițelor Birăuaș: Pinot Noir 2006, Burgund Mare 2011 și Cabernet Sauvignon 2003 și 2009

Vineri, 10 Noiembrie 2017 14:04

Letonia, Estonia, Finlanda. În salturi la malul mării, la muzeu cu rulota, la wine bar cu feribotul

Scris de
Evaluaţi acest articol
(11 voturi)

Ziua 3, joi, 9 noiembrie. Dis-de-dimineață o luăm către Letonia, nu e o schimbare semnificativă de peisaj. Nu știm dacă vom trece și prin Riga, capitala țării, fiindcă timpul e scurt, distanțele mari și avem întâlnire la Tallinn, în Estonia, cu custodele unui muzeu care este și al Vinului. Ne dăm seama că nu mai putem opri și la Riga, apoi drumul urmează țărmul cu conifere și nisipuri al Balticii, e timp pentru o ședință foto, la Salacgriva. Dan ne pune pălăriile steampunk pentru care nutrește o anume obsesie creativă și ne prostim frumos, în salturi parkour la malul mării. Cineva a scris înaintea noastră pe nisip Tallinn 2017, un lup și-a scris și el urma în pădurea de pini, bate un vânt tăios care ne amintește c-am luat în piept drumurile Nordului.

La Tallinn, capitala estoniană, ajungem la ceas de înserare, atât cât să surprindem panorama superbă a orașului, cu turlele sale de biserici, cu vasele de croazieră, cu giruetele-cocoș. Trecem pe lângă magazine de ambră, pe străzi cu lăcașuri superbe, pe lângă o tonetă cu vin fiert, de mere, a cărei tanti-vânzătoare nu dorește nici în ruptul capului să facă poze cu noi. Găsim ușor The Museum of Estonian Drinking Culture, al cărui custode e afabil și ne poftește la subsol să-l vizităm în voie, în vreme ce el se ocupă de doi clienți italieni. Peke Eloranta are un cățel pe Chappelle care șade în fotoliu într-una dintre odăile muzeului, atent la mișcările celor din jurul stăpânului. Ședința foto de aici e fabuloasă, atmosfera – misterioasă, cu lumânări și poze interbelice, cu prese de mere și fondatori la costum, cu sticle de tot felul, cu băuturi de tot felul, cu lămpi cu abajur și cești de cafea întoarse. Obținem un album foto remarcabil: Chappelle îl pupă pe Dan pe ureche, vinurile a nouă crame românești își iau locul pe tejgheaua custodelui, deschidem unul și îl servim cu plăcere, Peke e expert, îl descrie admirabil. Pentru un estonian născut în Finlanda, la Rovaniemi, una dintre destinațiile noastre actuale, Peke e aproape latin în manifestări. Dacă tot am adus vinurile românești aici, la The Museum of Estonian Drinking Culture, amfitrionul devenit de-acum și prietenul nostru ne dăruiește o licoare de mere din 2005 iar apoi ne luăm rămas bun.

Avem de prins feribotul de la ora șase, la terminalul din port unde fusesem anterior pentru plata biletelor de traversare spre Helsinki și unde dădusem ochi cu pitorescul și unicul cerșetor amețit care cerea 1 euro tuturor turiștilor în toate limbile lumii, mai puțin în română, și care ne-a urat Donț-worry, be-happy, have-a-nice-day! Feribotul e fantastic, un adevărat oraș plutitor, cu 10 nivele, strălucind în noaptea estoniană. Din burta sa imensă coboară un șir nesfârșit de tiruri, de microbuze, de SUV-uri și autoturisme, apoi un altul urcă în loc. Luăm liftul acestui hotel de pe apă și urcăm în cabina cu hublou și cu vedere la întunericul marin. Pleacă așa de lin că nu simțim mișcarea, tangajul e perceptibil doar când șezi în picioare. Călătoria pe mare până la Helsinki, capitala Finlandei, durează două ceasuri. Timp suficient să explorăm imensul vapor, barurile și cafenelele, magazinele de tot felul, grădina în care simți briza de noiembrie. Așa că dăm gata două beri, una finlandeză și una norvegiană, îndrăgostidu-ne de cea din urmă. O trupă de chitariști interpretează piese ca Superstition, We Will Rock You, Take Me Home, Country Roads pentru un entuziast și dansant anturaj de vârstă mijlocie.

La Helsinki e pustiu la 10 seara, ai zice că nu sunt oameni și nici mașini, găsim imediat un loc de parcare în apropierea wine bar-ului unde Dan ne-a dat întâlnire cu Arto Koskelo, un finlandez care, înainte să fie scriitor, critic și blogger de vin, este mai ales #winelover. Barul e animat, vinurile foarte scumpe, oameni îmbrăcați impecabil conversează și râd zgomotos la bar și la mesele aproape pline. În lipsa unui vin finlandez, bem un Furmint cu Arto și gustăm niște senzaționale aperitive cu sardine și somon. Află de Gabi și de animalele Zooland-ului, află de safari-ul cu reni care ne așteaptă, dar și de întreaga noastră călătorie de 9.000 de kilometri. La urmă, îi dăruim mai multe vinuri românești și ne pozăm în trei, cu meloanele, pălăriile și jobenele noastre, pentru Luiz Alberto, fondatorul comunității

#winelover. Aproape de miezul nopții traversăm un Helsinki pustiu dar bine luminat cu destinația Rovaniemi, unde ne așteaptă de atâta amar de vreme Moș Crăciun.

Citit 582 ori Ultima modificare Vineri, 10 Noiembrie 2017 14:17

Vorbe despre vin

O să intru în păcat, Sfinte Doamne, ţine-mă! Pentru vin nu am ficat, Pentru apă... inimă!


Publicitate

Pivnicer

Probabil că, în lipsa autostrăzilor, cea mai bună cale de a ajunge din Arad sau Timișoara la Iași rămâne avionul. Am zburat cu escală, împreună cu Dan, străbătând și cercetând din cer trei foste capitale, de dragul vinului de Cotnari, al unor anume hrube și mai ales al unor oameni cu care am legat prietenii în anii din urmă.

Caută

Distribuie asta!

Publicitate