Vineri 15 Decembrie 2017

Mica Italie din dormitorul bunicii

Cu ajutorul a trei prieteni din Peninsulă, am transformat din nou dormitorul bunicii într-o Mică Ita...

Lansare de carte cu Vighi, Vincon, vin și vinars

Daniel Vighi, scriitor și dascăl bănățean, dar și bun prieten, și-a lansat noul roman în dormitorul ...

BeerGeek și Cross Club. Degustare de bere și ședință foto steampunk la Praga

Ziua 11, vineri, 17 noiembrie. Nu puteam irosi ultima zi a aventurii noastre europene ocolind Praga....

  • Mica Italie din dormitorul bunicii

  • Lansare de carte cu Vighi, Vincon, vin și vinars

  • BeerGeek și Cross Club. Degustare de bere și ședință foto steampunk la Praga

Luni, 20 Noiembrie 2017 22:33

Suedia-Danemarca-Germania. Pe pod și prin tunel, prin cramă și pe feribot, păstrând amintirea unui chip frumos

Scris de
Evaluaţi acest articol
(7 voturi)

Ziua 10, joi, 16 noiembrie. Contorul distanței străbătute a trecut de 6.000 de kilometri și noi o ținem, prin nordul ăsta fără-de-soare, tot către sud, în drum spre ultima țară scandinavă. De la Jönköping o luăm către Malmö, urmând să trecem apoi în Danemarca și să ajungem în Copenhaga. La marginea capitalei daneze, într-o mică cramă de care nu a auzit multă lume, ne așteaptă o doamnă cu cățel și câteva dintre cele mai nordice vii și vinuri ale lumii.

 

Încheiem ultima porțiune de drum suedez de îndată ce trecem Podul-tunel Øresundsbron, cel mai lung pod rutier și feroviar din Europa (aproape 8 km), care leagă Suedia de Danemarca. Ne-am numărat banii, ne trebuiau peste 80 de euro pentru traversare. și când să plătim, omul cu taxa ne-a anunțat că suntem foarte norocoși astăzi și că putem trece pe gratis.

 

Cipri face din mers, cu Galaxy-ul său S8, o reușită poză a acestui pod spectaculos, care în sine este lung de aproape 4 km, apoi drumul nostru continuă prin tunelul subacvatic Drogden, a cărui lungime depășește 4 km și care leagă insula artificială Pepparholm de insula daneză Amager. Construcția ansamblului pod-tunel s-a realizat între anii 1995 și 1999, inaugurarea lui fiind făcută în anul 2000. Așadar, 17 ani mai târziu și cu 750 de coroane suedeze în plus în buzunar, am ajuns la Copenhaga, pe care o atingem tangențial în drumul nostru către Dansk Vin Center ApS, Centrul Danez al Vinului, și Crama Nordlund, aflată într-o suburbie.

 

E o zi noroasă, umedă, de noiembrie aproape românesc. La șosea se află mai multe rânduri de vie și... Dan, care pozează lângă panoul cu firma. În spate, se vede o construcție placată cu piatră vulcanică și o doamnă cu cățel pe nume Miriam Arcerito care ne întâmpină cu căldură. I-am adus în dar câteva vinuri românești, ambasadori eleganți ai țării noastre, dacă tot se împlinesc 100 de ani de relații diplomatice oficiale între România și Danemarca, iar ambasada română din Copenhaga marchează zilele astea evenimentul. Chiar dacă primul consulat al Danemarcei a fost înființat la Galați în 1853 și cel dintâi consulat general al României la Copenhaga a fost deschis în 1892, sărbătoarea de față se referă la înființarea, prin decret regal, începând cu 1 mai 1917, a două oficii diplomatice românești la Copenhaga şi Christiania.

 

Miriam, pe jumătate nemțoaică, pe jumătate italiană, născută în Germania, se ocupă singură de tot-tot-tot la cramă, mai puțin de vinificație, proces de care se îngrijește un oenolog, pe care totuși îl ajută dacă e nevoie. Crama Nordlund (regiunea Sjaelland) a fost înființată în 1999 iar plantațiile cuprind 3 hectare, pe care există 9.000 de plante de viță-de-vie din mai multe soiuri aclimatizate aici, cum ar fi Castel, Léon Millot, Orion, Perla de Zala, Regent, Rondo, Solaris.

 

Miriam ne duce peste tot, însoțită de cățelul Lille (Micuțul, în traducere). Mai întâi ne servește un excelent cupaj alb din 2016, o probă oferită numai pentru noi, fiindcă mai avem de așteptat vreo doi ani până la lansarea pe piață. Pătrundem apoi în mica seră cu viță-de-vie plină de baricuri cu dop de silicon, un decor familiar în care temperatura se păstrează la 15 grade Celsius. Clădirea centrului e placată cu piatră vulcanică importată din Islanda, cu rol estetic dar mai ales izolator. Ne plimbăm apoi prin mai multe parcele de viță-de-vie, din soiuri ale căror nume sunt scrise la capăt de rând. Viile sunt protejate termic cu ajutorul unor plase și separate de crânguri ale căror frunze au căpătat culoarea toamnelor târzii de acasă, ale căror fructe sunt asemenea celor din copilăriile românești.

 

Păducelele sunt coapte, Miriam fumează, Lille gonește prin vie, noi pozăm trandafirii de la capăt de rând și fructele necunoscute ale arborilor. Într-o margine șed resturile de la presă, viitor îngrășământ pentru vie. Mai încolo, niște stupi așezați ordonat. La întoarcere, ne suim într-o veche căruță pentru transportul laptelui, gata-gata să-i rupem lemnăria putrezită. Și vizităm crama, care ascunde cisterne, baricuri și multe sticle prețioase, puse la învechit ca într-o bancă de licori a căror valoare crește de la an la an. Etichetele sunt sobre, scandinave, iar vinul roșu servit, Nordlund 2016 (Castel, Regent, Rondo) e unul sublim. Stai să te întrebi cum reușesc să obțină aici, în lipsa unui soare generos, asemenea calitate.

 

Wine shop-ul e de fapt o vinotecă șic, o încăpere cu 25 de locuri pentru degustări, în care tăbliile meselor sunt din marmură de Groenlanda, iar arcadele construite din cărămidă locală sunt doldora de vinurile Nordlund și Lillelund (Dumbrava Nordului, respectiv Mica Dumbravă, în traducere). Stricăm aici niște sute de euro pe vinuri și în contul degustării și al vizitei. Sticlele au prețuri între 16 și 40 de euro, dar nu ai de ce să te miri ori să te indignezi, câtă vreme știi condițiile în care sunt obținute. Ne luăm rămas bun, după o reușită poză cu sfeșnice și sigla cramei, însă ziua nici pe departe nu se încheie aici.

 

Mai avem de călătorit spre mare, de suit rulota în feribotul M/F Copenhaga care operează între porturile Gedser (Danemarca) și Rostock (Germania), de călătorit pe apă o oră și jumătate, privind cum se sting luminile uscatului, cum coșurile navei umplu întunericul de abur. În burta vasului încap 450 de mașini și încăpem și noi pe nivelul de sus, alături de multe sute de oameni care beau și mănâncă, care dorm pe fotolii ori fac shopping prin magazinele de tot felul. Și asta chiar se petrece aievea, de vreme ce Gabi ne face cinste cu un Syrah franțuzesc la 187,5 ml și de vreme ce chiar coborâm în Rostock, unde vigilenta poliție portuară ne controlează sumar, dat fiind că Cipri vorbește o germană perfectă.

 

Ni se face foame cum alunecăm cu rulota pe străzile îngrijite ale orașului. Ajungem prea târziu, după ora ultimei comenzi, în restaurantul ales de Dan și unde miroase atât de apetisant a rață pe varză, așa că suntem nevoiți să căutăm alt local și nimerim la Burwitz Legendär, într-o atmosferă veselă. Chelnerița e foarte drăguță, robotește singură ducând și debarasând farfurii, în vreme ce șeful și alți doi angajați, foarte nemți și foarte siguri pe sine, își fac de lucru de o parte sau alta a barului, tot turnând beri în pahare. Șnițelele sunt excelente, berea curge frumos, n-am mai pleca din restaurantul ăsta care are un tiz și în Berlin. O facem totuși, cu speranța că bacșișul a ajuns la chelneriță. Prima noastră noapte în Rostock și ultima din străinătatea acestei călătorii începe astfel cu amintirea unui chip frumos. Mâine ne așteaptă Praga și, în noaptea următoare, mai spre dimineață, vom fi ajuns deja la kilometrul zero al călătoriei noastre.

 

 

 

Citit 245 ori Ultima modificare Luni, 20 Noiembrie 2017 22:54

Vorbe despre vin

Acesta este unul din dezavantajele vinului; îl face pe om să-și confunde cuvintele cu gândurile.


Publicitate

Pivnicer

Ce poți face într-o singură (bună) zi, dacă ești bănățean ori ardelean, mare iubitor de vin și de călătorii? De exemplu, să vizitezi o cramă din Sălaj, să încerci acolo un Chardonnay de top, iar apoi să pornești către Cluj, pentru a onora o invitație de nerefuzat, care are legătură cu alte vinuri mari.

Caută

Distribuie asta!