Joi 27 Iunie 2019

Cum am legat, la ziua Cramei Avincis, o strânsă prietenie cu Cuvée Grandiflora 2013

În ultimii opt ani, pentru entuziaștii degustători neautorizați din dormitorul bunicii, celebrarea R...

Secretele gourmet ale Vaticanului. Un festin divin, cu Salvo Lo Castro

Evenimentul gourmet al anului, în Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați, s-a petrecut duminică, ...

Furmint și Cabernet Franc din Magyarország, în compania unui cavaler arădean al vinului

Un bun prieten a susținut recent o degustare de cinci stele în dormitorul lui Nagymama. Schmak Andrá...

  • Cum am legat, la ziua Cramei Avincis, o strânsă prietenie cu Cuvée Grandiflora 2013

  • Secretele gourmet ale Vaticanului. Un festin divin, cu Salvo Lo Castro

  • Furmint și Cabernet Franc din Magyarország, în compania unui cavaler arădean al vinului

Luni, 15 Octombrie 2018 17:37

Sorbire de vin și îmbrățișare de Sequoia la Crama MaxiMarc

Scris de
Evaluaţi acest articol
(10 voturi)

La exact un an de la prima noastră „vizită oficială” la Crama MaxiMarc, făcută ca membri fondatori ai Asociației Vestik, ne-am întors în grup lărgit pe dealurile Măderatului pentru o îmbrățișare a unui arbore Sequoia multicentenar, pentru o plăcută coborâre în tainițele Castelului lui Ispravnic, pentru o plimbare prin vie și pentru o mult așteptată degustare de vinuri în pivnița cramei. Aflat în plină derulare, cel mai important proiect vitivinicol arădean din ultimii ani începe să-și arate roadele.

Marius Țucudean și Emanuele Reolon pot să fie mândri: proiectul la care participă în calitate de finanțator și, respectiv, oenolog, un complex vitivinicol și oenoturistic început de vreo doi ani pe dealurile Măderatului, a devenit realitate.

O dovedesc noua clădire a cramei, utilajele performante aduse aici, pivnița reamenajată și vechea construcție renovată și extinsă, care cuprinde în prezent laboratorul, încăperile administrative, o bucătărie și un viitor magazin de vinuri. După cum o dovedesc și vinurile elaborate de prietenul nostru Manu, de o calitate în măsură să entuziasmeze orice împătimit. Am putut constata asta în cadrul unei călătorii făcute acolo împreună cu membrii clubului, cincisprezece în total, la exact 365 de zile de la prima noastră vizită la cramă.

Să spunem că jumătate din proiectul MaxiMarc – crama cu toate ale ei - este foarte aproape de finalizare, în prima parte a anului viitor urmând să înceapă lucrările de reconstrucție la Castelul lui Ispravnic. Într-o etapă următoare, va fi realizat tunelul ce va lega pivnițele celor două construcții, conacul și crama, de-a lungul a cca 600 de metri, prin vie.

Am venit pe rând, de la Arad și Timișoara, cu mașinile proprii ori cu un microbuz închiriat, într-o superbă zi de început de octombrie. Manu și soția sa Giulia ne-au întâmpinat cu căldură, oneologul și-a prezentat echipa  cu care lucrează, ne-a arătat utilajele de ultimă generație, apoi am suit în mașini și am pornit prin vie, către ruinele castelului. Pe drum, strecurându-ne în mai multe SUV-uri pe lângă mașinuța unor culegători de măceșe, am oprit lângă emblema de pe etichetele vinurilor MaxiMarc: un Sequoia aproape bicentenar, plantat pe la 1840 de baronul József Dietrich, stăpânul de altădată al domeniului Pâncota de care aparținea Măderatul. Din cei patru (trei, după unii) arbori Sequoiadendron giganteum plantați aici au supraviețuit doar doi, unul singur în toată splendoarea dimensiunilor sale: 35 de metri înălțime, cinci metri în circumferință.

A fost prilej de ședință foto, de album de familie oenofilă îmbrățișând un Sequoia de Măderat. Ajunși mai apoi la ruinele conacului dărâmat de anteriorul proprietar, în febra căutării unei comori de 60 kg de aur, am putut panorama peisajul cu vii, am coborât în pivnița care s-a dovedit foarte greu de distrus și ne-am imaginat cum o să-și recapete splendoarea de altădată acest conac despre care se știe extrem de puțin.

La întoarcere, Zoli a putut degusta, în vie, câteva boabe de struguri stafidiți, iar unii dintre noi s-au putut urca pe SUV-ul cramei pentru o extraordinară imortalizare a peisajului, o frumusețe arădeană pe care din păcate puțini ochi au putut-o admira până acum. Din pricina înapoierii, a drumurilor proaste, a formelor fără fond în categoria cărora intră și așa-zisul „Drum al vinului”. Cu atât mai lăudabilă este atunci investiția actualului patron al locului, care aduce în sfârșit  în zona Măderatului speranța unui turism autentic, cu temă vitivinicolă.

Ultima și, probabil, cea mai plăcută parte a ieșirii noastre s-a petrecut în pivnița cramei, în cadrul unei degustări de vinuri oficiate de oenologul casei. Manu ne-a rezervat o surpriză, posibilitatea degustării unor vinuri de la baric în urma unei mici loterii cu dopuri. În compania proprietarului Marius Țucudean și a echipei lui Manu, ne-am delectat cu platouri apetisante și cu următoarele vinuri: Fetească Neagră 2018 (direct de la cisternă), Pinot Noir 2017 (baric), Pinot Noir 2016 (baric), SUIRAM 2016 (cupaj de Merlot, Fetească Neagră și Cabernet Sauvignon), Merlot 2017 vinificat prin metoda Ripasso și Merlot 2017 vinificat prin metoda Amarone. Să mai spunem că penultimul vin va fi îmbuteliat probabil la sfârșitul anului viitor, iar cel din urmă peste vreo patru ani... Spiritul jucăuș al patronului se regăsește nu numai în proiectul atât de neobișnuit al complexului MaxiMarc, care presupune legarea celor două construcții, crama și conacul, printr-un lung tunel, ci și în detalii. De exemplu, în eticheta cupajului SUIRAM, botezat prin citirea în oglindă a prenumelui MARIUS. Un alt detaliu purtând amprenta lui Marius Țucudean este reprezentat de cele două sticle zidite pe fațada vechii clădiri a cramei. De remarcat că atât crama nou-zidită, cât și cea veche, acum renovată și extinsă, au în structura  zidurilor cărămidă recuperată de la clădirea arădeană demolată pe locul căreia a fost construit și se află în prezent în curs de finisaj singurul hotel de cinci stele din Arad, aparținând aceluiași proprietar.

La ieșire am fotografiat încă o dată inedita groapă zidită în apropierea vechii crame, care adăpostea cândva o ghețărie și care va fi reamenajată și pusă în lumină cu ajutorul aceluiași ochi architectural care a conceput tot ceea ce admirăm aici, complexul MaxiMarc. Ne-am despărțit cu efuziuni de gazdele noastre și cu regretul că nu am putut să o mângâiem pe cățelușa-cerber a cramei, pe numele său Șobi (Yoda, pentru unii, din cauza urechilor sale de-a dreptul sf), călcată recent de o mașină. Șobi se află însă pe mâini bune: a fost înfiată de Manu și Giulia și tratată de prietena noastră Giu, entuziastă membră a clubului...

Mai multe imagini: Castelul Ispravnic, În vie, Prin cramă, Alt unghi

Citit 2260 ori Ultima modificare Marți, 25 Iunie 2019 15:49

Media

Vorbe despre vin

Cartile mele sunt ca apa, cele ale marilor genii sunt ca vinul. Din fericire toata lumea bea apa.


Publicitate

Pivnicer

Fără să fim șefi de stat, mari maeștri de lojă ori mici somități pe scara socială, călătoria noastră din 2019 la Drăgășani, de Ziua Bunicii Maria Știrbey, a trecut fortuit prin Sibiu. Cu o lună înaintea evenimentului, nu mai erau de găsit locuri de cazare acceptabile în zona Drăgășaniului pe o rază de 50 de kilometri, așa că am avut bucuria să revedem Hermannstadt-ul și să-i savurăm bunătățile.

Caută

Distribuie asta!

Publicitate