Marți 16 Iulie 2019

Seară cu Fetești și Băbești din Delta Dunării

Prietenul Răzvan Demian, somelier care promovează mai multe crame de la noi și de pretutindeni, ne a...

Primul oenolog sudamerican în club! O seară cu argentinianul Mauricio Lorca

O degustare pe care am proiectat-o cu mai bine de doi ani în urmă a devenit posibilă, iată, de abia ...

Cum am legat, la ziua Cramei Avincis, o strânsă prietenie cu Cuvée Grandiflora 2013

În ultimii opt ani, pentru entuziaștii degustători neautorizați din dormitorul bunicii, celebrarea R...

  • Seară cu Fetești și Băbești din Delta Dunării

  • Primul oenolog sudamerican în club! O seară cu argentinianul Mauricio Lorca

  • Cum am legat, la ziua Cramei Avincis, o strânsă prietenie cu Cuvée Grandiflora 2013

Luni, 24 Iunie 2019 17:52

Cum am legat, la ziua Cramei Avincis, o strânsă prietenie cu Cuvée Grandiflora 2013

Scris de
Evaluaţi acest articol
(7 voturi)

În ultimii opt ani, pentru entuziaștii degustători neautorizați din dormitorul bunicii, celebrarea Rusaliilor s-a confundat cu ziua Cramei Avincis. Și cum, pentru părinții unora dintre noi, sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh a însemnat, în urmă cu exact 68 de ani, începutul unei prelungi suferințe, cea a deportării în Bărăgan, ne dăm seama acum, după aproape șaptezeci de ani, că acestea, România anului 2019 și Dobrușa anului 2019, ar putea fi cele mai bune dintre lumile posibile.

În 2019, drumurile noastre spre Avincis au trecut prin orașul gorjean Novaci și comuna vâlceană Măciuca, în virtutea unor mai vechi sau mai noi obiceiuri. La Novaci - unde am ajuns străbătând Banatul în două, pe autostradă și pe șoselele Gugulaniei, părăsindu-l pe la Oțelu Roșu către Hațeg și Petroșani, continuând prin Defileul Jiului, iar mai apoi pe la Bumbești-Jiu, pe sub munte, pe drumul care duce la Rânca - aveam de revăzut câteva ființe dragi, dat fiind că n-am mai dat pe acolo de vreo șapte-opt ani.

După o degustare și o mângâiere de Beagle și Braci germani acasă la Mariana, entuziastă membră a CDViN, și după o noapte în recent renovatul Hotel Parângul, am pornit spre Măciuca, comună cu spa din inima Olteniei. După cazare, am suit în microbuzul cu climatizare precară, supraviețuind cumva drumului de o oră până la Avincis. Anul acesta au fost aproape 400 de invitați, am ascultat trupa Alex Porro & Band și pe solista de muzică populară Ana Maria Cârjan, am privit dansul Călușarilor și ne-am bucurat de toate bunătățile oferite cu generozitate de familia Stoica. Cea mai îmbietoare dintre ele ține de bucuria de a fi acolo, pe Dealul Dobrușei, într-un paradis reclădit cu trudă, cu iubire și cu credință, din ruinele comunismului.

Prietenul Vali Chibrit, care a venit însoțit de soția Ruxandra în calitate de amic al clubului nostru, și-a exersat măiestria în ale caricaturii pe câteva chipuri expresive. Între ele, acela al prietenului Ghislain Moritz, oenolog alsacian de care ne leagă cele mai plăcute amintiri purtând cuvântul cheie Avincis. Și în acest an an ne-a lipsit tuturor Angela Prado, soția lui Ghislain, mămică destoinică și manager de geniu pe micul lor domeniu viticol de lângă Strasbourg. Am degustat, savurat, devorat aproape toate vinurile oferite la stand. Gama Vila Dobrușa, împrospătată cu apetisante etichete, oferă vinuri interesante la prețuri cât se poate de prietenoase. Ne-am bucurat și de Domnii de Rouă, în alb, rosé și roșu, de Cuvée Petit 2017 și de Rosé 2017din gama Avincis, de Crâmpoșie Selecțioonbată 2018 din aceeași gamă,  dar mai ales de Pinot Noir 2015, de Cuvée Andrei 2015 și, bineînțeles, de Cuvée Grandiflora 2013. Cu vinul din urmă am legat o strânsă prietenie, până într-atât încât, în ciuda temperaturii ridicate, am lăsat în urmă orice urmă de înțelepciune și l-am tot cerut, cu entuziasm, la un stand la care amicul Zoli era truditor voluntar. 2013 e ultimul an mare din oenologia românească iar acest Grandiflora este pentru mine creația maximă de la Avincis a lui Ghislain Moritz.

După un tur al complexului, de la cramă la vilă și apoi la point view, locul unde am învățat, în absența prietenei Angela Prado, cum să pornim ploaia pentru o poză și pentru o poznă pe fundalul viilor, am înșfăcat niște baxuri de vin și am pornit, puțin bronzați, în micorobuzul incandescent, către Forrest Retreat & Spa din satul Oveselu, comuna Măciuca. Ne-am răcorit în cele două bazine, am înotat puțin câș, iar apoi ne-am reunit la cină, acolo unde Vali Chibrit ne-a caricaturizat din nou, cu inspirație, la un pahar de Cuvée Petit ori de Pinot Noir Avincis.

A doua zi am refăcut drumul spre casă: șosele cu biserici, cu vaci și cai pe marginea ori pe mijlocul drumului, munți  înzăpeziți, capitale dacice, „shawarma înfuriată”, tractoare și cocii, avioane în giratorii și berze pe cer, defilee și mine, capre și steaguri tricolore, bicicliști moderni și babe ancestrale, livezi și flori fără de nume. Nu am putut pleca din orașul Marianei fără să cumpărăm niște brânză de la munte, în Ghebani, un fel de cartier al Novaciului. Ciobănița are o gospodărie curată, cu rațe abătute în curte de o maică, cu fântână cu roată, cu flori pe treptele de la intrare. Cumpărăm multe kilograme și ea zâmbește ferit, ascunzându-și chipul de obiectivul aparatului foto, care altminteri obișnuiește să fure suflete. De data aceasta nu am furat nimic, doar am primit binecuvântarea acestor locuri oltenești, cu oameni buni, bogați ori săraci, din vârf sau de la poale, care râd ori suferă în soarele umed de iunie.

 

Mai multe foto: Avincis 2019, Din goana mașinii, Novaci, Forrest Retreat & Spa

Citit 182 ori Ultima modificare Duminică, 30 Iunie 2019 16:47

Media

Vorbe despre vin

Invitat fiind la cramă, am răspuns, ca bun creștin printr-o scurtă telegramă: Vin! Păstorel Teodoreanu; Aici zace Păstorel, Băiat bun și suflet fin, Dacă treceți pe la el, Nu-l treziți că cere vin. Culmea...


Publicitate

Pivnicer

Fără să fim șefi de stat, mari maeștri de lojă ori mici somități pe scara socială, călătoria noastră din 2019 la Drăgășani, de Ziua Bunicii Maria Știrbey, a trecut fortuit prin Sibiu. Cu o lună înaintea evenimentului, nu mai erau de găsit locuri de cazare acceptabile în zona Drăgășaniului pe o rază de 50 de kilometri, așa că am avut bucuria să revedem Hermannstadt-ul și să-i savurăm bunătățile.

Caută

Distribuie asta!

Publicitate