Vineri 29 Martie 2024

Magnum cum laude, Boris și Crama Oprișor!

Cel mai vechi colaborator al clubului, Florin (alias Boris) Ionescu, a susținut o nouă și entuziasma...

Gustul anilor bisecți, un privilegiu pentru pasionații CDViN

De curând am bifat a treia degustare cu vinuri de colecție, după un ritm nemaiîntâlnit în anii din u...

O aniversare perfectă: 12 ani de club sărbătoriți cu vinurile Cramei DeMatei și cu multe fete frumoase

Echipa Ciprian Gherheș&Vasile Ghimpu „recidivează” în Vestik Club cu o degustare de zile mari. L...

  • Magnum cum laude, Boris și Crama Oprișor!

  • Gustul anilor bisecți, un privilegiu pentru pasionații CDViN

  • O aniversare perfectă: 12 ani de club sărbătoriți cu vinurile Cramei DeMatei și cu multe fete frumoa...

Dan Coclici

Am învățat un cuvânt nou în Portugalia: „azulejo”. Este de origine arabă şi se traduce prin "piatră mică, șlefuită", fiind folosit pentru denumi plăcile de ceramică decorată ce împodobesc majoritatea clădirilor din Porto și din împrejurimi. Wine bar-urile din zonă, mici și cochete, redau, prin aceste plăci de ceramică albastră, scene specifice.

Celebrul Ponte de Dom Luís I, despre care am povestit într-un articol precedent, leagă Vila Nova de Gaia de Porto. Iar Vila Nova de Gaia este o zonă renumită pentru pivnițele în care se păstrează vinurile de Porto, așa că nu puteam rata ocazia de a trece podul cu o țintă precisă, mai ales că taxiul nu costă, la orele de vârf, mai mult de 10-15 euro, din Porto până în fața cramei.
Taxiurile din Porto au prețuri accesibile şi, la finalul unei zile în care ai umblat pe jos mai mult decât ți-ai propus, sunt o salvare necesară. Dacă sunteți prea obosiți pentru a traversa Ponte Dom Luis I pe jos, un taximetru spre Vila Nova de Gaia, o zonă renumită pentru pivnițele în care se păstrează, de veacuri, faimoasele vinuri de Porto.
 
Într-o praça de táxis, maşinile sunt aşezate în şir indian; nu încercați să apelați la alt şofer decât la cel care e în fruntea cozii. Vă vor refuza toţi, pentru că fiecare dintre ei îşi respectă colegii.
Nu vă grăbiți să ridicați din sprâncene a mirare sau să protestați, sunt de acord cu voi, cei care citiți acesre rânduri: nu e un lucru obișnuit ca un site dedicat vinului să găzduiască povestea unui pod. Dar acesta nu e un pod obișnuit... Ponte Dom Luis I împarte orașul Porto în două părți distincte. Pe o parte, centrul orașului, piața Ribeira, iar pe de altă parte Vila Nova de Gaia, zonă faimoasă atât pentru priveliștea incredibilă oferită asupra orașului Porto, cât mai ales pentru pivnițele în care se păstrează, de veacuri, faimoasele vinuri de Porto.
Dacă se întâmplă să vă aflați în Porto şi vă încearcă tot felul de nostalgii, pe cea gen "Belle Époque" o puteți ogoi printr-o vizită la Majestic Café, cafenea aflată în topul celor mai frumoase zece asemenea locuri din lume. O găsiți pe Rua de Santa Catarina, un faimos bulevard pietonal de comerț și promenadă. Veți fi întâmpinați de un somelier autentic, care vă va conduce la locurile pe care vi le-a rezervat.

Eveniment aflat la a cincea ediție, RO-Wine | The International Wine Festival of Romania a fost primul festival de vin din afara Aradului la care am reușit să fim prezenți în acest an. Participasem și la prima ediție, în 2016, ca și la alte două, așa că, în ciuda faptului că trecem printr-o perioadă aglomerată - la club - și complicată - pe plan național, și nu numai -, ne-am propus să ajungem în București; chiar dacă doar pentru o zi, chiar dacă nu în efectiv complet, și între două avioane.

Încă de acum zece ani, de când am deschis porțile Clubului Degustătorilor de Vin Neautorizați, am plecat de la ideea că vinul este mai mult decât o "băutură provenită exclusiv din fermentarea strugurilor proaspeți": e un produs cultural.

 
Până și o persoană stabilită recent în capitala Banatului ar ști să enumere, pe repede-înapoi, câteva dintre numeroasele premiere ce s-au înregistrat, de-a lungul istoriei, la Timișoara. Împreună cu prietenul și colegul meu de breaslă jurnalistică din ultimele trei decenii, Vali Sâmînță, am închinat azi câte un pahar de vin pentru a marca exact 250 de ani de la apariția primului ziar tipărit pe actualul teritoriu al României, la Timișoara.

Așezați-vă liniștiți la locurile voastre, că articolul de față n-are nicio legătură cu politica, deși, de data asta, chiar îmi pare rău să scriu asta. Pentru câteva ore, am avut șansa să adulmecăm atmosfera anului douăzeci-douăzeci - vorba unei pierdute în spațiu, care, dacă n-ar fi existat, ar fi făcut furori ca personaj științifico-fantasmagoric.

Ultima aventură externă a clubului nostru de degustători absolut neautorizați, în anul ce tocmai s-a încheiat, s-a  petrecut în Oslavia, un sat italian cu 150 de suflete. Situat la granița cu Slovenia, Oslavia aparține de Gorizia și face parte din regiunea viticolă Collio.

Pagina 1 din 5
Publicitate

Pivnicer

CAPITOLUL ȘASE, în care gonim în Frecciarossa cu 300 km/h către Napoli și în care ne zgâlțâim în Circumvesuviana cu 30 km/h spre Pompei, pentru un spectacol în Teatro Grande și un sărut în Casa degli Amanti

Caută

Publicitate