Seara noastră cu Gramma a fost una plină de căldură, ca în familie. Trei vinuri albe, multiplicate pentru plăcerea degustătorilor prezenţi, au şezut în răcitor şi în frapiere atâta timp cât Marian Olteanu, prietenul nostru din prea îndepărtata Ţară a Moldovei, să traverseze România pentru a prezenta noile creaţii ale oenologilor cramei, cu etichete purtând semnătura lui Horaţiu Mălăele.
Nu ştiu cum se face, dar vinurile astea de la Gramma umblă tot timpul câte trei, şi o fac când muzical, când vizual, dar tot timpul artistic. De la o vreme am o relaţie apropiată cu Aligoté-urile, Feteştile Regale şi Cuvée-urile Vişan, fie că ele poartă pe etichetă vreo notă sol, vreun gen literar, vreun autoportret de Mălăele.