Herbert ne-a fermecat iarăși în dormitorul bunicii, prin prestația sa, dar mai ales prin ceea ce ne-a servit în pahare. A făcut-o în cadrul unei premiere cu vinuri din vii a căror vârstă depășește o sută de ani. Și cum asta se întâmplă în CDViN în cel mai bun caz o dată pe an, deși cuvintele sunt de prisos, ele trebuie totuși să spună, mai jos, povestea a ceea ce este doar de savurat, nu și de povestit.

Într-o zi de joi, în prima zi de soare după foarte multe săptămâni de ceață și zloată, cam pe când Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați sărbătorea exact cinci ani de la prima degustare organizată în dormitorul bunicii, am avut privilegiul să încercăm o nouă verticală Vinarte. Și nu orice fel de verticală, ci una de Soare, începând cu 2012 și terminând cu 1999.

Cu câteva luni în urmă, când proiectam această degustare împreună cu unul dintre prietenii noștri clujeni, negociantul de vinuri Herbert Szasz, ne-a venit greu să credem că evenimentul s-ar putea petrece prea curând. Spuneți și voi: ce șanse erau ca un francez reprezentant al unei crame din Chile să aterizeze intempestiv în România, pentru întâia oară, iar apoi să vină ață în clubul nostru arădean de degustători absolut neautorizați, pentru a ne prezenta niște vinuri surprinzătoare, într-o degustare al cărei postgust ne dă, încă, târcoale, la o săptămână după eveniment?

Între două chefuri, de burlăcițe clujene ori de VIP-uri bucureștene, prietenul nostru Herbert Szasz, de felul său negociant eclatant de vinuri și trăitor entuziasma(n)t de clipă, și-a făcut timp și pentru o arădeană degustare cu Vinarte. Șarmant, la patru ace, și-a captivat auditoriul de tot felul cu poantele sale iar vinul a curs din belșug, ca pentru niște hedoniști iremediabili.

În pivniță era o liniște matinală deplină. Sticlele înalte, purtând nume spaniole cu rezonanță poetică, ședeau liniștite în baxurile lor. Dintr-odată, o pisică rebelă, purtând culori neașteptate pe propria-i ființă, se repezi în mijlocul acestui decor oenofil, oferind puțin contrast, puțină contrariere. La urma urmei, totul nu era decât un preludiu foto la întâmplarea ce urma să se consume în cursul serii în odăile bunicii. O degustare cu vinuri argentiniene selectate, aduse, promovate de Herbert Szasz, de felul său clujean, negociant de vinuri și, mai ales, prietenul nostru.

Cine-l cunoaște pe Herbert Szasz știe fără îndoială că degustările organizate de el conțin toate ingredientele fericirii: se bea bine, se râde bine, se creează o stare de bine. Secretul constă în șarmul negociantului clujean, în calitatea licorilor de la Vinarte, în ambient și în anturaj. De ultimele două condimente ale acestui eveniment reușit ne-am ocupat noi, locatarii hedoniști ai dormitorului bunicii.

După o idee năstrușnică a lui Dan, ne-am propus să strângem în dormitorul bunicii mai mulți profesioniști din lumea vinului care să-și prezinte, în cadrul unui workshop mai degrabă afectiv decât protocolar, câte o licoare preferată. Șapte dintre acești adevărați, magnifici prieteni au călătorit din pură pasiune la Arad, pentru a petrece alături de noi una dintre cele mai frumoase seri de vin din câte au văzut odăile clubului.

O parte dintre membrii CDViN au avut șansa să fie părtași la trei dintre cele mai frumoase întâmplări ale anului. O verticală de-a lungul a două decade, o întâlnire între prieteni de marcă pentru care profesia se exercită la aceeași intensitate cu pasiunea, o seară cu vinurile de Segarcea și mitologicul lor promotor. Ce poate mai frumos, mai imaterial, mai pasional?

Ultima ediție de Vinvest mi-am petrecut-o cu Vinarte, cu Giusti, cu Casa Bunescu. Vreo cinsprezece vestici diseminați în publicul pestriț au degustat la rândul lor atmosfera festivalului timișorean. Am avut de toate, și butoaie, și tamburași, și tombole, dar plăcerea a fost în primul rând să regăsesc vechi prieteni, iar restul – un fundal pentru revederi, efuziuni, amintiri comune din vremurile bune.