În prima sâmbătă a lunii august am organizat un minifestival de clătite și rosé în curtea bunicii. Șapte etichete de vin de la șase crame și cinci, ba chiar șase feluri de clătite gătite de Pivniceră au putut fi degustate și înfulecate sub vișinul curții, în compania cățelușei Pinot și a pisicuței Missy.

E foarte simplu. Se iau uneltele de pescuit, momelile şi întreaga fire de copil care încă mai zace în fiecare, alături de un pachet misterios învelit în polistiren, şi se pleacă la baltă. Prinderea peştilor e o evadare pentru toate vârstele şi pentru toate poftele, fiind lucru ştiut de mii de ani că zeii nu scad din viaţa omului zilele petrecute la pescuit. Dacă în pachetul misterios de care vorbeam mai sus iei şi un vin cu tine, zeii în cauză au cu atât mai puţine motive să taie de la socoteală zilelele cu pricina. Un vin rosé de pildă, un Zweigelt Rosé 2012 de exemplu, marca Villa Vinèa.

Dragă Mihai,

Află despre noi că suntem bine sănătoşi, ceea ce îţi dorim şi ţie. Am primit cartea ta poştală cu tine însuţi zâmbind acolo, în îndepărtata Indie. Trebuie să ştii că zilele trecute am fost pe la Ferendia unde toate erau la locul lor: iarba curţii, Vasile, omul nostru din Panama, găinile şi curca albă cu pui, via, pomii lui Tatabun, biserica de pe celălalt deal. Grajdul parcă s-a mai coşcovit un pic, însă e tot în locul ştiut, trebuie să-l reparăm cât mai curând. Numai Mama şi Muma, numai Moş Ion şi Baba Lena, numai Tatabun nu mai sunt de găsit acolo, fiind deportaţi într-o lume ceva mai bună.