Afişez elemetele după tag: Valeriu Stoica

După 13 ani, soții Valeriu și Irinel Stoica, doi dintre cei mai mari prieteni ai clubului, au fost prezenți din nou împreună în odăile bunicii. Am marcat o premieră oenologică: prezentarea vinului Alutus Primus 2022 și am trăit fiorurile poeziei eminesciene, recitate de un ilustru podgorean al Drăgășanilor.

De câte ori își prezintă vinurile în odăile bunicii, Valeriu Stoica eliberează în aerul clubului, o dată cu parfumurile inconfundabile ale Crâmpoșiei și Negrului de Drăgășani, și djinii seducători ai poeziei. Ultima magie de acest fel s-a produs într-o seară de miercuri, pe când lumea se topea afară sub canicula fără de sfârșit.

Degustare Avincis în prezentarea domnului Valeriu Stoica. Eveniment sold out. Locurile ocupate în 14 minute. Am adus și scaune din garaj pentru confortul oenofililor prezenți în odăile bunicii. O seară memorabilă, în care a fost lansat primul spumant al casei drăgășenene. Ne-am mai delectat cu două cuvée-uri, cu un rosé, cu Pinot Noir și Negru de Drăgășani. Pe muzica versurilor de Baudelaire, Ion Pillat, Radu Gyr, Nicolae Labiș, Omar Khayyam, Ștefan Augustin Doinaș, recitate de unul dintre cei mai prestigioși podgoreni ai României.

Prima noastră ieșire la Drăgășani de anul acesta s-a consumat de Rusalii, la Ziua Cramei Avincis. Unii dintre noi - și am fost 13 – veneau după o degustare în club și după un city break belgrădean provocat de un festival sârbesc de Tămâioase. Poate de aceea a fost cu atât mai plăcut să încheiem suava noastră vacanță de Rusalii în paradisul cu vii și trandafiri la capăt de rând și vilă pe nume Dobrușa.

Odăile bunicii s-au transformat, pentru a treia oară, în amfiteatru,  iar degustătorii neautorizați au devenit, pentru o seară, cursanți. Meritul pentru această metamorfoză îl are unul dintre marii prieteni ai clubului, care, preț de câteva ore, a recitat poezii, a prezentat cărți  și  susținut o captivantă pledoarie pentru vin.

O dată la trei ani, „fiindcă așa a cerut Adina”, un mare dascăl – de drept, de vin și de viață – vine în dormitorul bunicii. Este însoțit mereu de vinurile sale de Drăgășani pe care ni le servește cu generozitate, în timp ce recită câte ceva din Mihai Eminescu, din Octavian Goga, din Radu Gyr și François Villon. Apoi coborâm în vinotecă, pătrundem în underground, într-o lume populată cu duhuri, cu sticle străvechi și cu obiecte îmbrăcate în dopuri. De fiecare dată, Lucky Motanul, stăpânul atent al locului, oglindește întreaga întâmplare în pupilele sale inițiatice.

Jurnalul ultimei noastre călătorii la Drăgășani ar putea avea legătură cu tot ceea ce nu vă imaginați. De pildă, cu niște mistreți melomani, cu vocea șoadă a premierului Victor Viorel Ponta și cu niște obiceiuri spartane aplicate în societatea strugurilor și a viței-de-vie. Totul s-a întâmplat aievea, la 38 de grade Celsius și nici o legătură cu epocile și persoanele enumerate mai jos nu este deloc întâmplătoare.

Hebe dormea liniștită pe domeniul său de travertin și iarbă, înconjurată de afecțiune și candoare umană. Suki alerga înnebunită după Ghislain, dând dovadă de o dragoste sans frontières. Copacul dintre viile Dobrușei străjuia lumea și Oltul, reper pentru călătorii de pretutindeni care caută o cramă în formă de navă întoarsă numită Avincis. Între ei, între voiajorii vinului, ne număram și noi, vesticii, porniți într-o nouă aventură pe dealurile Drăgășanilor.

E al treilea an consecutiv în care patru membri fondatori ai Clubului Degustătorilor de Vin Neautorizaţi sunt invitaţi de familia Irinel şi Valeriu Stoica la ziua Cramei Avincis, pentru a participa la un picnic ieşit din tiparele cu care am fost obişnuiţi în România. Am acceptat invitaţia pe loc, pentru că ne întoarcem de fiecare dată cu plăcere pe domeniul Vilei Dobruşa - conac neoromânesc restaurat; la Crama Avincis, placată cu calcar de Arnota; în mijlocul celor 30 de hectare de vie de Fetească Regală, Sauvignon Blanc, Pinot Noir, Crâmpoşie Selecţionată, Cabernet Sauvignon şi Pinot Gris.

Călătoria celor patru membri ai  Clubului Degustătorilor de Vin Neautorizaţi în domeniul de origine al vinurilor Avincis a fost nu numai interesantă, ci de-a dreptul iniţiatică. Am trăit, mai întâi, o excursie a premierelor. Pentru întâia dată am renunţat la hotelul-cu-mall în care ne cazăm de obicei, pentru a adăsta la Kilometrul Zero, un hotel cu un nume imposibil de acceptat de majoritatea celor care ne întrebau unde ne petrecem noaptea. "Şi unde staţi?" " La KM ZERO!" "Bine-bine, dar în ce hotel?". Cam aşa se desfăşurau dialogurile. Apoi am descoperit, în spatele curţii hotelului, celebra lipie locală, întinsă, rumena şi cu sare grunjoasa cât cuprinde. Mai târziu, în drumul spre gazdele noastre, ne-am lăsat atraşi în labirintul drumurilor fără asfalt, seduşi de frumuseţea locurilor, până am constatat că Vila Dobruşa e tocmai pe celălalt deal, un peisaj numai bun de transformat în megapixeli şi de arătat nepoţilor pe tabletă, că de citit poveşti nu mai are nimeni vreme. Uite că am ajuns să regretăm secolul vitezei, în care mai aveai timp de una, de alta.