Afişez elemetele după tag: angela prado

Au trecut zece ani de când îl cunosc pe Manu Reolon și vreo cinci de când ne-am întâlnit pe dealurile Măderatului, pe când se pregătea să ia în grijă acolo zidirea unei vinării de cinci stele. Se pare că acest deceniu, cu cele două cincinale ale sale, lui Manu i-a fost suficient pentru construirea unora dintre cele mai frumoase crame ale României, dar și a uneia dintre cele mai frumoase prietenii din lumea vinului românesc.

Odăile bunicii s-au transformat, pentru a treia oară, în amfiteatru,  iar degustătorii neautorizați au devenit, pentru o seară, cursanți. Meritul pentru această metamorfoză îl are unul dintre marii prieteni ai clubului, care, preț de câteva ore, a recitat poezii, a prezentat cărți  și  susținut o captivantă pledoarie pentru vin.

Poate știți, poate nu știți, dar eu am devenit colecționar. De aproape un sfert de veac, de pe când am învățat să îmblânzesc un computer, colecționez fișiere păstrate în foldere. Adică pagini și fotografii și filme puse în sertare digitale. Am milioane de fotografii de pe la ziarele la care am lucrat, de pe la cramele pe care le-am vizitat, sute de mii de melodii în fișier mp3, de pe napster-urile, kazaa-urile, audiogalaxy-urile pe care le-am încercat în anii ‘90 și 2000. Și mai am mii de filme, strânse în 25 de ani, cu mijloacele pe care numai un împătimit le are la dispoziție, dar și mii de filmulețe proprii înregistrate în decursul călătoriilor jurnalistice ori oenofile, precum și mii de texte încropite de-a lungul anilor.

Hebe dormea liniștită pe domeniul său de travertin și iarbă, înconjurată de afecțiune și candoare umană. Suki alerga înnebunită după Ghislain, dând dovadă de o dragoste sans frontières. Copacul dintre viile Dobrușei străjuia lumea și Oltul, reper pentru călătorii de pretutindeni care caută o cramă în formă de navă întoarsă numită Avincis. Între ei, între voiajorii vinului, ne număram și noi, vesticii, porniți într-o nouă aventură pe dealurile Drăgășanilor.

Invariabil, în spatele fiecărui eveniment petrecut în odăile bunicii sunt zeci de ore de pregătiri, de discuții și de chestiuni cât se poate de pragmatice de rezolvat. Așa că să nu vă mirați că, după o seară de vineri în care am petrecut în 44 de degustători neautorizați, până după miezul nopții, în compania a cinci vinuri de la vila Dobrușa, a doua zi, dis-de-dimineață, am luat-o de la capăt cu pregătirile. Era firesc să fie așa, întrucât ne aștepta o seară cel puțin la fel de interesantă ca precedenta.

Weekend-ul trecut, Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați a fost gazda reprezentanților Cramei Avincis, Angela Prado și Ghislain Moritz, frumosul și exoticul cuplu columbiano-francez.

E al treilea an consecutiv în care patru membri fondatori ai Clubului Degustătorilor de Vin Neautorizaţi sunt invitaţi de familia Irinel şi Valeriu Stoica la ziua Cramei Avincis, pentru a participa la un picnic ieşit din tiparele cu care am fost obişnuiţi în România. Am acceptat invitaţia pe loc, pentru că ne întoarcem de fiecare dată cu plăcere pe domeniul Vilei Dobruşa - conac neoromânesc restaurat; la Crama Avincis, placată cu calcar de Arnota; în mijlocul celor 30 de hectare de vie de Fetească Regală, Sauvignon Blanc, Pinot Noir, Crâmpoşie Selecţionată, Cabernet Sauvignon şi Pinot Gris.

Patruzeci de oameni s-au înghesuit în cele două odăi ale bunicii pentru a se bucura de noile vinuri de la Avincis şi de prezenţa unuia dintre cele mai frumoase cupluri din lumea oenologică românească, Ghislain Moritz - Angela Prado. Cei doi au venit însoţiţi de cinci vinuri, între care şi doi Domni, de Rouă, în Alb şi Roşu, 2013, de un Cuvée 2012, pe numele său Petit, de un elegant Rosé 2013 şi de un Merlot 2011 plin de personalitate.

Cam în ajun de Moş Nicolae, Drăgăşanii, o regiune cu oameni şi vinuri atât de dragi nouă, s-au aflat în vizită la Vestik Club. După ce noi am tot dat, în doi, în trei, în paişpe ori şaişpe, pe la Vila Dobruşa şi Crama Avincis, amfitrionii noştri ne-au întors vizita şi au adus cu ei câteva vinuri minunate şi un proiect care are menirea să ne amintească, dacă om fi uitat cumva, că suntem români. O fi şi un dar de Moş Nicolae, dat fiind că am fost relativ cuminţi, ne-am făcut temele şi am promovat cum am ştiut mai bine vinul românesc.