Afişez elemetele după tag: Dragasani

O dată la trei ani, „fiindcă așa a cerut Adina”, un mare dascăl – de drept, de vin și de viață – vine în dormitorul bunicii. Este însoțit mereu de vinurile sale de Drăgășani pe care ni le servește cu generozitate, în timp ce recită câte ceva din Mihai Eminescu, din Octavian Goga, din Radu Gyr și François Villon. Apoi coborâm în vinotecă, pătrundem în underground, într-o lume populată cu duhuri, cu sticle străvechi și cu obiecte îmbrăcate în dopuri. De fiecare dată, Lucky Motanul, stăpânul atent al locului, oglindește întreaga întâmplare în pupilele sale inițiatice.

Jurnalul ultimei noastre călătorii la Drăgășani ar putea avea legătură cu tot ceea ce nu vă imaginați. De pildă, cu niște mistreți melomani, cu vocea șoadă a premierului Victor Viorel Ponta și cu niște obiceiuri spartane aplicate în societatea strugurilor și a viței-de-vie. Totul s-a întâmplat aievea, la 38 de grade Celsius și nici o legătură cu epocile și persoanele enumerate mai jos nu este deloc întâmplătoare.

Hebe dormea liniștită pe domeniul său de travertin și iarbă, înconjurată de afecțiune și candoare umană. Suki alerga înnebunită după Ghislain, dând dovadă de o dragoste sans frontières. Copacul dintre viile Dobrușei străjuia lumea și Oltul, reper pentru călătorii de pretutindeni care caută o cramă în formă de navă întoarsă numită Avincis. Între ei, între voiajorii vinului, ne număram și noi, vesticii, porniți într-o nouă aventură pe dealurile Drăgășanilor.

Unele sărbători pot să ţină trei zile şi trei nopţi, fără ca sărbătoritul să prindă de ştire, fără să fie prevenit de asta. Aşa s-a întâmplat la sfârşitul lui iulie, de ziua lui Oliver. Cum care Oliver? A lui Oliver Bauer Punct, oenologul de top de la Ştirbey şi de la crama omonimă, de la crama lui însuşi, prietenul nostru, soţul Ralucăi, creator de Crâmpoşii sublime, liniştite şi neliniştite, seci sau demidulci, însă neapărat acide.

Oliver Bauer, oenologul care s-a impus în ultimul deceniu pe piaţa autohtonă prin vinurile de la Prince Ştirbey, este, totodată, împreună cu soţia sa Raluca, artizanul noii crame ridicate recent pe dealurile Drăgăşanilor, Crama Bauer, punct. Aici a ales să-şi mute colecţia personală de vinuri Herr Bauer, un neamţ atipic, pe care-l bănuieşti imediat că ar avea niscaiva sânge latin, măcar atunci când vorbeşte, pasional, despre vinuri.

E al treilea an consecutiv în care patru membri fondatori ai Clubului Degustătorilor de Vin Neautorizaţi sunt invitaţi de familia Irinel şi Valeriu Stoica la ziua Cramei Avincis, pentru a participa la un picnic ieşit din tiparele cu care am fost obişnuiţi în România. Am acceptat invitaţia pe loc, pentru că ne întoarcem de fiecare dată cu plăcere pe domeniul Vilei Dobruşa - conac neoromânesc restaurat; la Crama Avincis, placată cu calcar de Arnota; în mijlocul celor 30 de hectare de vie de Fetească Regală, Sauvignon Blanc, Pinot Noir, Crâmpoşie Selecţionată, Cabernet Sauvignon şi Pinot Gris.

Călătoriile noastre sunt în felul lor epopeice. Desigur, isprăvile, vitejiile ţin mai degrabă de shooting, de şedinţele foto, de felul în care răzbim furtunile din paharul cu vin, de euforia povestirii.
În al patrulea an de când frecventăm Ziua Bunicii Maria Ştirbey, unele fapte se repetă identic, altele sunt asemănătoare, însă ineditul continuă să apară.

Timp de două zile, în mod consecutiv şi cât se poate de hedonist, o parte dintre membrii CDViN s-au bucurat de două dintre cele mai grozave festinuri de care au avut parte vreodată în viaţă. De vină pentru asta sunt prietenii noştri din (şi de) Drăgăşani Oliver şi Raluca Bauer, care au găsit de cuviinţă să organizeze o seară gastronomică Crama Bauer. dar şi o nouă ediţie Cellar Tales tocmai în dormitorul bunicii din Arad.

După experienţa minunată de la Avincis, pe Dealul Dobruşa, duminică am luat drumul Cramei Ştirbey. Pierdusem doi oameni din echipajul de 16, nevoiţi să plece cu noaptea-n cap către Budapesta, pentru un inevitabil zbor de serviciu undeva în Europa. Ne-am încolonat în cinci maşini, în şir indian de degustători absolut neautorizaţi, şi am traversat Drăgaşaniul ca la nuntă. Apoi am făcut la stânga, urcând şoseaua şerpuită care duce în mod inevitabil dar cât se poate de agreabil la Prince Ştirbey.

Una dintre cele mai frumoase călătorii ale grupului Vestik s-a consumat în weekend-ul trecut la Drăgăşani. Şaisprezece vestici, în şase maşini, venind din trei direcţii diferite, din est, din vest, din nord, s-au întâlnit într-un interval de cinci minute într-o benzinărie de la marginea oraşului vâlcean, urmând să-şi petreacă sâmbăta la Crama Avincis, iar duminica, la Prince Ştirbey. Doi, de fapt două, au venit de la... Constanţa, alţi patru au sosit dinspre Râmnicu Vâlcea, după un voiaj la Obârşia Lotrului, iar restul, de la Arad şi Timişoara, via Craiova.