Recent am savurat, consemnat și regretat ultima degustare cu Bogdan Todor în calitate de somelier al Cramei LacertA. A fost o seară cu cinci vinuri de top și cu depănări de amintiri, într-o sală plină, cu anturaj entuziast. Totul a avut gust și arome de Blaufränkisch, Chardonnay, Shiraz, Cabernet Sauvignon, dar și un postgust în care am simțit cu toții o anume tristețe a despărțirii.
Devenit unul dintre cei mai activi somelieri în dormitorul bunicii, Bogdanul Lacertei se întoarce la Arad pentru o degustare de septembrie. A trebuit să suplimentăm scaunele în club iar vinurile, cinci la număr, sunt fără îndoială de anuar.
Nu cred că greșesc prea tare dacă spun că somelierul Bogdan Todor este, alături de prietenii de la Oprișor și de cei din Drăgășani, unul dintre cei mai activi în ceea ce privește activitățile organizate în Vestik Club. Grație străduinței sale, vinurile LacertA se numără printre cele mai apreciate și vândute vinuri din portofoliul nostru. În plus, și Crama LacertA a ajuns cunoscută unei bune părți a clubului cu ocazia ultimei aventuri oenologice prin România, devenind unul dintre principalii parteneri ai CDViN.
Nenea Ionel, decanul de vârstă al degustătorilor neautorizaţi din Clubul Vestik, mi-a făcut o vizită intempestivă. Tocmai se întorsese dintr-o călătorie în Germania cu un nou computer şi cu o mulţime de întrebări despre cum să-l folosească. Am profitat de prilej şi am deschis un vin pe care l-am ales la întâmplare din vinotecă.
Ultima degustare organizată de reprezentantul Cramei Oprişor în dormitorul bunicii a cuprins un Rosé Caloian din 2012 şi trei vinuri australiene: Penfolds Rawson's Retreat Shiraz Cabernet 2010, Rosemount Cabernet Sauvignon 2005, Penfolds Bin 138 Grenache Shiraz 2004.
În urmă cu câteva săptămâni m-am înscris la un curs de cultură a vinului. Fac naveta, în weekend, între Timişoara şi Cluj. Aşa am ajuns, împreună cu noii colegi pasionaţi de oenologie, în scop didactic, aproape de Satu-Mare, la Beltiug. După butoiul mare, din fața magazinului din sat, o cotim spre dreapta, trecem pe lângă un mic iaz, lăsăm în stânga târgul cu tarabele de beton acoperite din comună și, nu după mult timp, zărim crama Nachbil. Primele suflete pe care le descoperim sunt cățeii cramei, dormind duşi, tolăniți la umbra unui baric transformat în suport de flori.