Afişez elemetele după tag: malbec

La început de februarie, Herbert revine în dormitorul bunicii cu o degustare de pomină. Nu mai puțin de nouă vinuri, de la trei crame, din Franța și Argentina, au făcut deliciul anturajului CDViN până târziu în noapte.

Pentru întâia oară în toți acești ani de când organizăm întâlniri între prietenii vinului în odăile bunicii, pentru a fi în legalitate, ne-am propus să bem, nu să degustăm. Și cum am făcut-o în familie, în compania familiarului Herbert, credem că ne-a ieșit de minune...

După 30 de ani, amicul nostru de presă și studenție Laci Moldovan vine în țară tocmai din Texas. Ne întâlnim în cel mai potrivit loc cu putință, dormitorul bunicii, un fel de redacție de vinuri în care continuăm de vreo 12 ani, în felul nostru, tradiția revistei de altădată Forum studențesc.

Un pahar negru ascunde în sine ceva metafizic. Opacitatea lui confiscă lumina, culorile, tot ceea ce percepem cu ajutorul ochilor și tot ceea ce identificăm cu ajutorul celui mai important dintre simțuri. De aceea o degustare de vin în pahare negre reprezintă o provocare maximă pentru împătimit, cimilitura al cărei tâlc se dezvăluie greu ori deloc, un exercițiu de umilință la care numai cei curajoși sunt în stare să se supună.

Ultimul bal al anului a fost unul cu Herbert, pe muzica unor vinuri italiene, franceze și sudamericane. Promotorul a făcut cunoștință cu Manu și cu Pinot-ul casei, iar invitații la eveniment -  cu câteva dintre cele mai frumoase vinuri servite vreodată în club.

Herbert ne-a fermecat iarăși în dormitorul bunicii, prin prestația sa, dar mai ales prin ceea ce ne-a servit în pahare. A făcut-o în cadrul unei premiere cu vinuri din vii a căror vârstă depășește o sută de ani. Și cum asta se întâmplă în CDViN în cel mai bun caz o dată pe an, deși cuvintele sunt de prisos, ele trebuie totuși să spună, mai jos, povestea a ceea ce este doar de savurat, nu și de povestit.

În pivniță era o liniște matinală deplină. Sticlele înalte, purtând nume spaniole cu rezonanță poetică, ședeau liniștite în baxurile lor. Dintr-odată, o pisică rebelă, purtând culori neașteptate pe propria-i ființă, se repezi în mijlocul acestui decor oenofil, oferind puțin contrast, puțină contrariere. La urma urmei, totul nu era decât un preludiu foto la întâmplarea ce urma să se consume în cursul serii în odăile bunicii. O degustare cu vinuri argentiniene selectate, aduse, promovate de Herbert Szasz, de felul său clujean, negociant de vinuri și, mai ales, prietenul nostru.

Căutând printre sticlele de pe raftul cu vinuri roșii un Cabernet puternic - ce s-ar potrivi perfect cu o carte aflată de o săptămână pe masa din livingul apartamentului meu situat la etajul trei, cu vedere spre intersecția mereu aglomerată, pe drumul care duce fie la Arad, fie la Aeroport, fie într-o nouă expediție oenologică -, am regăsit un vin uitat, adus tocmai din Mexic.

Pitit printre alte sticle ușor prăfuite, pe care menajera le ignoră, sistematic, din primăvara trecută, licoarea își aștepta, răbdătoare, șansa de a condimenta o seară deosebită. Am eliberat, deci, vinul din sticlă și, rotind încet paharul, am ales un album de muzică latino americană.