Afişez elemetele după tag: toscana

Din 31 iulie până în 10 august 2021, am străbătut cinci țări de-a lungul a 3.500 de kilometri, am vizitat trei crame, o stațiune balneară, 15 restaurante și am făcut baie în două mări. Poate că o fi având și un tainic scop spiritual excursia noastră hedonistă, în paisprezece, de-a lungul mai multor state europene. Traversăm spațiul maghiar, pe cel austriac, germanic, apoi pe cel latin, până la una dintre capitalele spirituale ale Italiei, Assisi, și continuăm spre Toscana, de la Maremma, la Marea Tireniană, până la Siena, Firenze și Lucca, pentru ca apoi să o luăm îndărăt, prin spațiul slav, iugoslav, sloven și croat, până la Rijeka, mare port la Marea Adriatică.

Cincizeci și unu de persoane – participanți, organizatori, promotori - au fost implicate în realizarea ultimului eveniment din fieful bunicii, mult așteptata degustare de vinuri Antinori. Cum cele 33 de scaune și de locuri din club au fost insuficiente, am deschis larg ușile din underground pentru ca toți doritorii să poată savura vinurile uneia dintre cele mai vechi afaceri neîntrerupte din lume.

O parte dintre prietenii cei mai fideli ai clubului s-au bucurat de o degustare-surpriză. Ademeniți cu un blind în pahare negre, zece dintre cei mai entuziaști degustători neautorizați au avut parte de o întâlnire specială cu vinurile toscane aduse chiar de la ele de acasă de un student care a făcut practica la una dintre cele mai frumoase crame din lume, Crama Antinori din Bargino.

Pentru iubitorul rafinat de vin și gastronomie, o întâlnire cu vinurile italiene alese de Bogdan Todor și cu specialitățile pregătite de chef Tina nu poate fi decât un eveniment irepetabil. Mai bine de douăzeci de prieteni s-au încumetat să trăiască această experiență pe care, în lipsa altor modalități de împărtășire, încercăm s-o exprimăm, mai jos, în cuvinte.

Cu mai bine de doi ani în urmă, marchizul Piero Antinori  acorda CDViN un interviu, în exclusivitate, cu prilejul unei întâlniri petrecute la reședința ambasadorului Marii Britanii. La despărțire, marchizul a avut curtoazia să ne invite, pe membrii fondatori ai Clubului Degustătorilor de Vin Neautorizați, la proxima noastră vizită în Toscana, să trecem pragul domeniilor faimoasei familii florentine. Am avut bucuria ca incursiunea noastră toscană să se petreacă la începutul acestei toamne.

De câte ori ajung în Florenţa, am impresia că timpul trece prea repede, că ar fi trebuit să aloc câteva luni, dacă nu o viaţă pentru explorarea ei. De data aceasta am luat cu mine, cu noi, şi un Cuvée Andrei, căruia i-am prezentat oraşul. Şi dacă acum a fost vorba de un flashtasting, sunt sigur că ne vom întoarce cândva aici pentru un longtasting, pentru un very longtasting.

Am petrecut o după-amiază de duminică toscană în două orăşele pline de farmec. Preţ de câteva ore am renunţat la flashtasting-urile de serviciu, savurând în schimb o degustare cu vinuri italiene într-o vilă care a aparţinut cândva familiei de Medici. Seara am avut parte de o cină fabuloasă la un restaurant ocupat complet. Amintirile au şi astăzi o vagă aromă de vin santo şi un irezistibil gust de tagliatelle con ragu di vitello.

Din Liguria, Toscana pare o destinaţie logică. Acolo, la Pisa, am sprijinit Turnul cu o Fetească Neagră, iar un pic mai încolo, la Volterra, am pus de o Nedee pe muzică de Fărâmiţă Lambru. Între două flashtasting-uri, am locuit printre vii şi măslini într-un orăşel cu aromă de vin santo, un loc în care ne vom întoarce negreşit cândva.

Pentru vestici, vinurile LacertA sunt o mai veche cunoştinţă, de prin 2010/2011. Numai întâmplarea şi un concurs de împrejurări nu neapărat favorabile au făcut să ne reîntâlnim cu guşterii simpatici de pe etichete abia în 2013 în dormitorul bunicii. Un merit că revederea s-a produs în sfârşit îl are şi somelierul Bogdan Raul Todor, profesionist şi prieten cu care am împărtăşit în prealabil bucuriile unor întâlniri cu crame şi evenimente de top, dar şi febleţea eternă pentru Toscana.

Un blind de rosé în luna iulie se poate dovedi cel mai răcoritor/revigorator/uluitor eveniment pe care îl poţi organiza într-un orăşel din marginea de vest cum este Aradul. Mai ales dacă acţiunea se întâmplă în dormitorul bunicii şi dacă la ea participă nu nişte clienţi, ci nişte prieteni. Cam asta s-a petrecut într-o seară de joi pe uliţa noastră care urmează cursul Mureşului.