Într-o zi de joi, în prima zi de soare după foarte multe săptămâni de ceață și zloată, cam pe când Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați sărbătorea exact cinci ani de la prima degustare organizată în dormitorul bunicii, am avut privilegiul să încercăm o nouă verticală Vinarte. Și nu orice fel de verticală, ci una de Soare, începând cu 2012 și terminând cu 1999.
Între două chefuri, de burlăcițe clujene ori de VIP-uri bucureștene, prietenul nostru Herbert Szasz, de felul său negociant eclatant de vinuri și trăitor entuziasma(n)t de clipă, și-a făcut timp și pentru o arădeană degustare cu Vinarte. Șarmant, la patru ace, și-a captivat auditoriul de tot felul cu poantele sale iar vinul a curs din belșug, ca pentru niște hedoniști iremediabili.
Există câteva mari evenimente care nu se succed decât o dată la patru ani, cum ar fi olimpiadele și campionatele mondiale de fotbal. Și tot o dată la patru ani, cei care au norocul (sau ghinionul) de a se fi născut în ani divizibili cu patru pot să-și serbeze ziua de naștere. Și atunci, dată fiind toată această febrilă așteptare, de ce nu am organiza din când în când, o dată la patru ani, și o degustare de vinuri create în ani bisecți?