Articole filtrate după dată: Noiembrie 2012

Dacă te uiţi de sus, GoodWine-ul de anul acesta, chiar dacă mutat din World Trade Plazza într-un pavilion Romexpo, îţi oferă aceeaşi viziune de ansamblu a unui orăşel al vinului, a unui cartier al vinului, a unor străzi ale vinului. Asta am şi făcut, am privit puţin de sus spectacolul, harta, caroiajul celui mai important festival de vin din România. Pe una din aceste străzi găsesc o "garsonieră" familiară, chiar dragă mie, care poartă numele Crama Oprişor. Sunt acolo câţiva oameni pe care am ajuns să-i cunosc bine şi mult mai multe vinuri pe care am ajuns să le cunosc şi mai bine. Dacă dau zoom privirii şi privesc atent înăuntru, observ aceeaşi aglomeraţie cu care m-am obişnuit la ultimele festivaluri, de oameni şi vinuri, de pahare, sticle şi baricuri, de roţi şi jderi. Apoi, sătul să contemplu spectacolul de sus, cobor să degust şi eu atmosfera şi vinul.

Cu câteva zile în urmă, trei vestici şi un consătean al Pivnicerului căruia obişnuim să-i spunem ceacea Ion Traia au participat în calitate de bloggeri, de ziarişti, de membri ai juriului ori concurenţi - după caz - la marele Festival al răchiei de la Săcălaz. Acuma nu trebuie să înţelegeţi că ar fi fost acolo nu ştiu câte sute de concurenţi ori mii de probe de răchie şi că de aceea ar fi fost atât de mare festivalul cu pricina. Nu. A fost mare în primul rând din cauza căldurii cu care am fost primiţi, a decenţei întregii manifestări, a faptului că a fost vorba de o prezenţă internaţională graţie invitaţilor şi concurenţilor din Banatul sârbesc, dar şi din alte motive pe care le voi ilustra mai jos.

Am rămas dator cu mai multe articole, faţă de CDViN şi faţă de prieteni. Evenimentele s-au succedat însă cu aşa o repeziciune încât nici n-am apucat să-mi trag sufletul, darămite să mai şi scriu despre asta. Mai întâi l-am avut ca invitat în club pe Chester Williams, campionul mondial la rugby, căruia îi place vinul în genere şi, mai nou, vinul românesc în speţă. A doua zi ne-am suit în maşini şi am dat fuga de la Arad la Săcălaz pentru a participa, ca ziarişti, bloggeri şi concurenţi, la Festivalul răchiei. Şi fiindcă nu era de ajuns, în a treia zi ne-am strâns iarăşi pe malul Mureşului pentru un strop de Cabernet Sauvignon 2012 de la Elite şi o cântare a trupei lui Imi, master chef-ul nostru neautorizat, la Festivalul vinului din Arad. În fine, în a patra zi, am avut propriul festival privat de fierbere a răchiei la Ferendia. Când să mai scriu despre toate acestea?

Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizaţi a avut, cu câteva zile în urmă, oaspeţi de seamă. În sala de degustare inaugurată în acest an au poposit trei campioni sosiţi tocmai din... Africa de Sud. Legenda rugbyului african şi mondial Chester Williams, fost campion mondial, actualul antrenor al echipei RCMTimişoara, a adus, cu câteva săptămâni în urmă, titlul naţional pe Bega, după patru decenii de la ultimul succes.

Am aflat zilele trecute că, între atâtea alte destinaţii posibile, un club de vin este bun şi pentru a-ţi sărbători ziua de naştere. M-am trezit cu un tort cât toate zilele, pe care puteam naviga dulce pe marele ocean al internetului. Mă simt norocos, mă simt Lucky când mă gândesc la toate acestea, chiar dacă oamenilor serioşi de pe întreg cuprinsul ţării şi al lumii li se pare nedemn să scrii pe un blog în numele unui motan maidanez, şi mai mult decât atât, să-ţi faci vinotecă şi asociaţie de degustători neautorizaţi, ba şi un club de vin care să aibă ca imagine reprezentativă o mâţă alb-negru ce se zgâieşte la camerele reporterilor cu un anume şarm de fotomodel. Ca să nu mai spun de pomenitul eveniment, când fiinţele cele mai apropiate mie s-au gândit să-mi pregătească un tort cu chipul aceluiaşi motan pe el.

Nu ar fi existat nici o legătură între Fatoumata Diawara  și Vinul de Ferendia dacă, cu doi ani în urmă, doi dintre vestici nu s-ar fi îndrăgostit, iremediabil, de  vinurile din viță nobilă. Din această nebunie molipsitoare și cu repetiție, în săptămâna Sfântului Valentin a anului 2012, asociația Vestik a inaugurat ceea ce avea să devină Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați. De atunci, am început să îmi împart timpul liber între degustările de vin de la Club, serile dansante din pub-urile timișorene, călătoriile prin viile și cramele din țară, prieteni noi şi vechi și interminabile lucrări de renovare a apartamentului în care locuiesc. Pe deasupra, am găsit timp și pentru Ferendia, care a devenit locul de joacă pentru doi oameni mari, care și-au propus să continue o moștenire ce părea condamnată să se risipească.