Articole filtrate după dată: Iunie 2012

Dacă ţi-ai propus să vezi cu adevărat Aradul, unul dintre cele mai plăcute moduri în care poţi face asta este pe bicicletă. Noi am făcut-o într-o sâmbătă caniculară, de dragul mişcării inteligente, de dragul oraşului şi de dragul nostru înşine.

De vină pentru asta, pentru faptul că mi-am luat nepotul - şi el timişorean - şi biţigla Ucraina şi am pornit-o către Piaţa Avram Iancu, locul de unde se dădea startul acţiunii "Aradul pe bicicletă", au fost doi prieteni, Paula şi Bogdan, care au adus cu ei un teanc de fluturaşi la ultima degustare a CDViN şi i-au plasat subliminal pe mese, printre pahare cu Sauvignon Blanc şi Fetească Regală.

Aţi observat fără îndoială că toată lumea a înnebunit în ultima vreme, că oamenii nu se mai ocupă decât cu vizionarea la tv a luptei dintre premier şi preşedinte. Chiar dacă avem o părere clară în această privinţă, noi ne-am văzut de ale noastre şi ne-am petrecut una din serile din urmă degustând.
Villa Vinea a apărut din senin în viaţa noastră de degustători neautorizaţi cam pe când unul din foştii premieri ai României era în sfârşit transportat acolo unde îi era locul şi cam pe când mai apărea câte un plagiat la cel mai înalt nivel. Aşa că, de dragul vinului, am dat sfoară în ţară, adunând grupul de degustători neautorizaţi şi punându-i la treabă.

Ultima călătorie de vrere şi de plăcere a grupului Vestik s-a derulat pe parcursul a vreo şase sute de kilometri dus-întors, din târgul Aradului şi până într-o Oltenie de margine. Am făcut-o de dragul vinurilor de la Oprişor şi al amintirii a ceea ce a fost mica, minuscula Turcie numită Ada-Kaleh.
Dacă nu stai să te gândeşti serios, dacă nu scormoneşti prin memorie ori prin atlase geografice, judeţul Mehedinţi nu-ţi spune prea multe. E peticul acela de pe hartă cu multă Dunăre, ca o cizmă întoarsă, care colorează harta sud-estică a României. Mai ştii că pe-acolo se află oraşul Drobeta Turnu Severin, care de-acum are echipă de fotbal în prima divizie, că tot acolo găseşti Porţile de Fier şi că, dacă treci puţin graniţa în Dolj, dai de minunea de la Maglavit.

În fiecare an, a doua zi de Rusalii, la Drăgășani, pe strada Valea Viilor, la numărul 1, veţi găsi crama Avincis în sărbătoare. Este aniversarea cramei, și în același timp o dată care trebuie rezervată în calendarul oenologic ca un reper aparte al unui pasionat al vinurilor selecte, într-o companie plină de rafinament.

După un picnic cu muzică populara oltenească și invitați de seamă care au petrecut în compania vinurilor Avincis şi a gazdelor până târziu, adoua zi, Vila Dobrușa, înconjurată de o panoramă splendidă, se trezește încet.

Călătoria celor patru membri ai  Clubului Degustătorilor de Vin Neautorizaţi în domeniul de origine al vinurilor Avincis a fost nu numai interesantă, ci de-a dreptul iniţiatică. Am trăit, mai întâi, o excursie a premierelor. Pentru întâia dată am renunţat la hotelul-cu-mall în care ne cazăm de obicei, pentru a adăsta la Kilometrul Zero, un hotel cu un nume imposibil de acceptat de majoritatea celor care ne întrebau unde ne petrecem noaptea. "Şi unde staţi?" " La KM ZERO!" "Bine-bine, dar în ce hotel?". Cam aşa se desfăşurau dialogurile. Apoi am descoperit, în spatele curţii hotelului, celebra lipie locală, întinsă, rumena şi cu sare grunjoasa cât cuprinde. Mai târziu, în drumul spre gazdele noastre, ne-am lăsat atraşi în labirintul drumurilor fără asfalt, seduşi de frumuseţea locurilor, până am constatat că Vila Dobruşa e tocmai pe celălalt deal, un peisaj numai bun de transformat în megapixeli şi de arătat nepoţilor pe tabletă, că de citit poveşti nu mai are nimeni vreme. Uite că am ajuns să regretăm secolul vitezei, în care mai aveai timp de una, de alta.

Să vă spun cum a fost. Ne-am gândit să organizăm un festin ca la carte, dat fiind că Imi, bucătarul neautorizat dar genial al clubului, ne tot vorbea de la o vreme, cu ochii sclipind de plăcerea cunoaşterii, de un oarecare muşchi Wellington gătit de el însuşi cu care a făcut furori în Germania. Decât că de data aceasta a gătit cu totul altceva şi chiar nu s-a supărat nimeni.

Apoi, un festin are nevoie, pe lângă delicatesele experimentale şi creative ale lui Imi, şi de vinuri pe măsură. Şi cum producătorii nu pot veni de fiecare dată din Dealu Mare, de pe colinele Iaşiului ori din Drăgăşani şi Mehedinţi să-şi prezinte vinurile în Clubul Vestik, ne-am gândit să facem noi asta pentru ei: o degustare profesională dar neautorizată sub ochii a 300 de autografe invidioase.

Bian Avram este singurul român care a avut privilegiul să devină atât somelier, cât şi Wine Master în Italia. Şcoala de Wine Master a făcut-o mai mult dintr-un capriciu. A  dat examenul de Wine Master în Washington, în 2010. Examenul a constat în degustarea, în orb, a 21 de vinuri. Era obligatoriu să recunoască şi să descrie corect cel puţin 17 vinuri pentru a trece examenul. A reuşit să recunoască 18 dintre vinurile pe care le-a degustat, iar punctajul acordat de el a fost aproape de punctajul "oficial" al vinului respectiv. "Azi sunt recunoscut ca Wine Master, dar diploma o voi primi după mai mulţi ani de practică, după ce voi mai acumula experienţă", spune Bian.