Spune-mi pe cine și ce alegi, ca să-ți spun cine ești… În ajunul primului tur al scrutinului prezide...
Din 2013 încoace, celebrăm în club una dintre cele mai populare sărbători mondiale. Doar că, pentru ...
După Balla Géza, Elite, Pivnițele Birăuaș, MaxiMarc și Dradara, un nou producător local de vinuri pr...
Obiectele din jur spun povestea ultimelor întâmplări oenologice, într-o ordine cumva cronologică. Drăgăşani, Nachbil, Oprişor. De prima ieşire, una dintre cele mai frumoase din 2012, am apucat să scriu şi să postez; la a doua - una absolut specială, de ale cărei cuvinte şi imagini încă nu m-am eliberat virtual - încă mai cuget, cu pozele în faţă. Cât despre a treia temă, aici totul e mai simplu, mai la timpul prezent, mai acasă: după dopuri suntem noi, bloggerii cu sau fără coadă, în curtea cu brazi, în faţa unei Tămâioase de Mehedinţi cu pisică pe etichetă şi cu pisică în faţa etichetei, contemplând ceea ce a mai rămas din acest vin în sticlă şi în absolut.
De câte ori dăm prin Drăgăşani, pe la Avincis, e musai să trecem şi pe la Crama Ştirbey. Sau invers. Acum, după un răsărit şi apus de soare binecuvântate la Vila Dobruşa, am coborât un pic, cu căţel şi purcel, la prietenii noştri Oliver şi Raluca Bauer. Şi nu numai pentru vinurile de acolo, ci şi pentru ospitalitatea cu care suntem primiţi de fiecare dată, chiar şi atunci când oamenii nu-şi mai văd capul de treabă cu culesul şi prelucratul strugurilor.
Ultima acţiune a grupului Vestik, care a tulburat un pic liniştea patriarhală a cartierului nostru central, a avut drept protagonişti vinurile de la Nachbil şi un foarte original şi simpatic somelier care îşi spune "omul lui Bubi". Răzvan Demian, somelierul Nachbil, a adus cu sine spre degustare patru vinuri de la cea mai cunoscută cramă din Beltiug, iar noi am strâns iarăşi în dormitorul bunicii pasionaţi de pretutindeni, în speţă din Arad şi Timişoara, dar şi din Germania, multinaţionali şi amici de tot felul, ba chiar şi pe motanul Lucky, eroul poveştilor, pliantelor şi etichetelor CDViN.
Nouă vinuri româneşti au călătorit recent, alături de patru vestici, până la Caransebeş, pentru a fi prezentate în lumea bună a managerilor de multinaţionale prezenţi la inaugurarea unei noi hale de producţie AWS. E drept, ne-am fi dorit ca vinurile să fie chiar mai numeroase, însă CDViN şi Asociaţia Vestik, oricât s-ar strădui, nu pot promova vinul românesc mai mult decât producătorii înşişi şi-o doresc. Cât despre aceia care chiar o fac, adică despre prietenii noştri de meserie oameni de vin, ne-am străduit să fim pe măsura profesionalismului lor.
În ultimii ani, uneori am călătorit și am trăit clipa într-un ritm atât de alert, încât scrisul nu putea să țină pasul cu acțiunea. Câteva evenimente, întâmplări, ieșiri au rămas neoglindite. Între ele se numără și festivalul de față, căreia cuvintele i-au găsit exprimare abia după opt ani.
Avem 820 vizitatori și nici un membru online