Katona Csaba, noul promotor al Cramei Nachbil, a oficiat în dormitorul bunicii o mult așteptată degu...
Miercuri, 25 septembrie, Balla Géza Winery a găzduit în premieră o degustare destinată testării unui...
De câte ori își prezintă vinurile în odăile bunicii, Valeriu Stoica eliberează în aerul clubului, o ...
Graţie unui bun prieten din lumea oenologică, şase vinuri albe purtând semnul Nobilitas au călătorit multe sute de kilometri, din sudul în vestul ţării, de pe terasele danubiene la Arad, pentru plăcerea degustătorilor neautorizaţi care suntem.
Mihai, mezinul Vestik, nepotul meu corporatist alături de care caut potcoave de cai morţi prin Atlantida scufundată a copilăriei, îmi trimite texte şi poze din Germania cu unul din vinurile preferate de la Crama Oprişor. În ultima vreme, vinurile călătoresc alături de noi pe toate meridianele oenologice ale lumii, ba chiar îşi au propria poveste, spusă cu grijă pe toate site-urile noastre. Mai ştiţi pe cineva, în afară de autorii de pastişe pe care nu-i bagă nimeni în seamă, care să facă toate acestea - călătoria, flashtasting-ul, reportajul - cu atâta pasiune?
Nu a apucat să treacă 2013 şi, uite, îmi dau seama că am mai găsit de cuviinţă să organizăm o degustare. De data aceasta, nu în dormitorul bunicii, ci în deplasare, la un cunoscut restaurant arădean. Dacă locul a fost diferit, publicul nu a fost tocmai străin, dat fiind că o bună parte din invitaţii la eveniment au legătură cu Vestik şi CDViN.
Se pare că decembrie a fost luna Drăgăşanilor în Clubul Vestik. După întâlnirea cu Ghislain şi Angela, care au prezentat vinurile Casei Avincis, am avut bucuria să ne revedem în dormitorul bunicii cu Oliver şi Raluca, oenologul şi PR-ul Casei Ştirbey.
Cam în ajun de Moş Nicolae, Drăgăşanii, o regiune cu oameni şi vinuri atât de dragi nouă, s-au aflat în vizită la Vestik Club. După ce noi am tot dat, în doi, în trei, în paişpe ori şaişpe, pe la Vila Dobruşa şi Crama Avincis, amfitrionii noştri ne-au întors vizita şi au adus cu ei câteva vinuri minunate şi un proiect care are menirea să ne amintească, dacă om fi uitat cumva, că suntem români. O fi şi un dar de Moş Nicolae, dat fiind că am fost relativ cuminţi, ne-am făcut temele şi am promovat cum am ştiut mai bine vinul românesc.
Se prea poate ca ultima zi, a treia, de la GoodWine să fi fost pentru mine ziua Jidveiului şi a Minişului. Asta, faptul că eu şi Mihai am zăbovit la standurile ardeleneşti, nu ne-a împiedicat însă să dăm din nou şi pe la alţii, căci avem din ce în ce mai mulţi prieteni în lumea vinului.
Ziua a doua la GoodWine a fost una a degustărilor-eveniment. De parcă nu mi-ar fi fost de ajuns să bat mai toate standurile de vin şi trufe, nu am ratat nici prilejurile de a fi din nou alături de vinurile şi prietenii de la Vinarte, Casa de Vinuri Cotnari şi Prince Ştirbey.
A trecut ceva timp de când nu am mai luat drumul Podgoriei Miniș-Măderat în căutarea celui mai bun vin. De-a lungul anilor, am ținut aproape de oameni și crame din Șiria, Miniș, Mâsca și Măderat, cumpărând vin și struguri, legând prietenii, creând reportaje. Deși pandemia face să pară că a trecut un mileniu, și nu un an-doi-trei, mă întorc alături de Adina în zonă, pentru o jurizare, o revedere cu Balla Géza și crama sa de top, dar și pentru o descoperire numai bună de povestit aici.
Avem 409 vizitatori și nici un membru online